De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
06:47 26 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Tineri care pot schimba lumea !

ro

18 Nov, 2015 08:54 423 Marime text
Voluntariatul câştigă din ce în ce mai mult teren în România, în special în randul adolescenţilor. În sens golbal, vorbim de un anumit tip de voluntariat-tineri care se strâng şi încearcă să ajute oamenii din comunitate prin diferite moduri (colecte de diverse tipuri, strângeri de fonduri, activităţi culturale), însă în sens particular, vorbim  despre un stil de viaţă.

                Aşa aş defini eu voluntariatul, un stil de viaţă-frumos, plăcut, relaxant, energic, activ, sănătos, evoluat, jucăuş, inteligent. Numele meu este Popa Alexandra Monica, am 17 ani şi sunt eleva a Liceului Teoretic “Traian” Constanţa, trainer şi membru al Consiliului Director al Asociaţiei TEAM, coordonator al celui mai mare grup de voluntari (peste 100 persoane)-TEAM Constanţa.

                De ce am ales să îi ajut pe ceilalti prin voluntariat?

O întrebare destul de simplă- mă reprezintă, mă regăsesc, mă identific, mi-am găsit locul în această frumoasă nebunie numită voluntariat. Nu mă pot vedea facând altceva cu timpul meu liber, altceva mai constructiv şi mai educativ decât asta. Un sentiment înălţător, însă de netranspus în cuvinte, te încearcă şi chiar reuşeşte să te cuprindă când simţi că, prin micile gesturi pe care le faci, pictezi zambete. Nu credeţi că este de-a dreptul minunat când un copil se bucură cu gura până la urechi pentru simplul fapt că ai venit să te joci cu el? Nu pot nega însă componenta raţională pe care o manifest mereu când mă aflu într-un cadru, fie şi el nonformal, al voluntariatului-EVOLUŢIA. Doar prin ajutor reciproc, doar prin proactivitate, doar prin simţul comun de a ne mobiliza şi de a ne remarca în masa amorfă putem să începem călătoria către cea mai bună versiune a noastră. Am simţit asta mereu, însă în urmă cu 4 ani am realizat că pot să şi fac asta. De atunci fac voluntariat, de atunci m-am lăsat dusă de valul puternic al acestuia.

                Coordonator, trainer şi membru de Consiliu Director la doar  17 ani?

Deşi am doar 17 ani, o vârstă la care totul pare difuz, în care mulţi nu ştiu ce vor de la ei şi nu se preocupă foarte mult de sănătatea lor sufletească, eu am ales să “rămân sănătoasă” prin voluntariat. Am observat că îmi place să coordonez, îmi place să comunic, este bine să ieşi din cutiuţa ta. Fac asta cu drag, cu pasiune, ma bucur enorm când mă întâlnesc cu prietenii mei (oamenii cu care activez mi-au devenit adevăraţi prieteni) şi când “punem împreună ţara la cale”. Nu este greu deloc, este chiar uşor, este uşor să faci lucruri frumoase când echipa ta este coezivă, motivată, implicată şi pare că acolo există o singură persoana, nu 100. Pe lângă a fi coordonator, sunt la fel de norocoasă să fiu şi trainer şi membru de BOARD într-o asociaţie atât de sănătoasă din punct de vedere valoric şi principial cum este TEAM. Asta înseamnă că zilnic comunic cu o echipă de peste 50 de oameni din toată ţara, încercând să punem cap la cap idei, să creăm sisteme, să facem din voluntariat un mijloc accesibil de a-ti petrece timpul liber pentru cât  mai mulţi oameni.

                Dacă am reuşit să echilibrez balanţa şcoală-voluntariat-adolescenţă?

Fără falsă modestie, pot spune că da. Sunt un om echilibrat din acest punct de vedere, iar toate felicitările le datorez familiei mele care mă susţine în tot ceea ce fac şi mă ajută să fac ceea ce imi place.  Vreau să devin coach, să ţin traininguri pentru marile companii, să împart lumii motivaţie, vreau să devin psiholog, scriitor sau jurnalist, în orice caz, vreau să lucrez cu lumea. Am reuşit, cu ajutorul unei planificări detaliate a timpului şi cu multă putere interioară, dar şi exterioară, să iau primul loc de când am intrat în clasa I şi să fiu sefă de promoţie în şcoala unde am învăţat, să fiu olimpică naţională la istorie,  să fac voluntariat câteva ore săptămânal (în anul 2015 am 1090 ore de voluntariat numai din cursuri şi tabere) şi să mă distrez în fiecare clipă a vieţii mele. Nu este nevoie de o ocazie specială, de o anumită locaţie sau de un anumit timp pentru a te distra, este nevoie să ai în jurul tău oameni frumoşi. Sunt norocoasă, sunt înconjurată mereu de oameni frumoşi, fie că sunt la şcoală, fie că sunt la activităţi, căci oamenii cu care voluntariez mi-au devenit prieteni.

                Ce transmit generaţiei mele?

Nu îmi permit să dau sfaturi sau să mă dau drept exemplu, însă pot spune, tuturor generaţiilor, următorul lucru: Conectaţi-vă la lumea înconjurătoare, după ce v-aţi conectat, visaţi, mai apoi credeţi şi în final aveţi curajul să acţionaţi!
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii