Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:41 16 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Constanţa - Piaţa BASARAB

ro

24 Jun, 2012 21:00 6796 Marime text

motto: Când oamenii trec peste locuri acestea capătă un nume.

Când generaţiile se petrec spre trecut numele locurilor se petrec în istorie

1_-_piata_basarab.jpg

Pieţele unui oraş sunt şi acele locuri unde străzile se intersectează, uneori schimbându-şi denumirea. Ca denumire, Piaţa Basarab a ieşit de mult din uzul localnicilor. Spaţiul de intersecţie al străzilor din faţa sediului fostei Bănci Româneşti (Direcţia Agricolă de mai târziu) s-a numit Piaţa Basarab. În jurul ei au existat şi încă există câteva dintre clădirile emblematice ale Peninsulei constănţene: Vila Regnier (Hotelul Francez), Hotelul Bulevard, Banca Românească, Biserica Bulgară (Sf. Nicolae Vechi), Casa Benderli.

2_-_piata_basarab_-_strazi_1.jpg

In "Recensement General al Populatiunei 1884, recapitulativ de numărul proprietăţilor numerotate", stradela Basarab cu o lungime de doar 63 m. era trecută cu două locuri îngrădite şi o casă cu etaj (până la sfârşitul anului 1895 avea să se mai ridice un imobil, conform tabelului anexă "F" al lucrării "Cercetări asupra oraşului Constanţa - Geografie şi Istorie" aparţinând locotenentului Marin Ionescu Dobrogianul).

3_-_piata_basarab_-_strazi.jpg

În "Ghidul Constanţei şi al Techirghiolului" din 1924 Piaţa Basarab este menţionată ca una din cele şase pieţe ale Constanţei.

4_-_piata_basarab_-_2_a.jpg

Într-o fotografie făcută după anul 1925 venind dinspre port pe Str D.A. Sturdza se remarcă în stânga Biserica Sf. Nicolae Vechi, în centru Banca Românească în dreapta Hotelul Bulevard şi foarte puţin din Casa Benderli.

5_-_piata_basarab_-_1_a.jpg

În fotografia de mai sus aparatul foto are un unghi de surprindere de pe o poziţie uşor avansată cu o orientare ceva mai accentuată spre Hotelul Bulevard.

6_-_piata_basarab_-_3_a.jpg

Piaţa Basarab fotografiată de pe Str. D.A. Sturdza venind dinspre Piaţa Ovidiu. În faţa Casei Benderli se află o maşină şi o trăsură.

7_-_piata_basarab_-_6_a.jpg

Piaţa Basarab fotografiată de deasupra. În stânga clădirea Băncii Româneşti. În centru (fundal) Farul Genovez în centru-dreapta partea superioară a Casei Benderli (clădirea de culoare deschisă cu fereastra rotundă)

8_-_benderli_adresa_piata_basarab.jpg

În acelaşi Ghid din anul 1924 la Lista abonaţilor telefonici figurează ca abonat având domiciliul în Piaţa Basarab doar avocatul Gh. Benderli. (fost primar al Constanţei pentru o foarte scurtă perioadă de timp - 4 luni, şi consul onorific al Regatului Unit)

9_-_piata_basarab_-_7_a.jpg

Având funcţiunea de piaţă, locul era în bună măsură şi un cap de linie pentru mijloacele de transport în comun ale oraşului.

10_-_hf0.jpg

Vila Régnier - Hotelul Francez

În 1896, primăria a dispus alinierea stradelei Basarab. Prosper Régnier (Ernest Pierre Prosper Régnier) proprietarul terenului, a fost nevoit să cedeze gratuit, aşa cum cerea legea, o anumită suprafaţă. In fondul de documente al Primariei municipiului Constanta exista autorizatia de constructie nr. 2435 din 19.03.1896 emisa de Primăria Constanta pentru construirea teraselor, treptelor si zidului de sprijin din partea de est a terenului aferent Hotelului Francez. Se deduce astfel că hotelul propriu-zis a fost construit înainte de anul 1896.

11_-_hf1.jpg

Ulterior, acesta s-a hotărât să construiască un nou pavilion cu două etaje şi mezanin. Autorizaţia de construcţie pentru cel de-al doilea pavilion a fost obţinută de P. Régnier pe 20 iunie 1898. Ziarul „Informaţiuni" din acea perioadă arăta că localul avea „splendidă vedere la mare". Clădirea odată construită avea să găzduiască în timp oaspeţi de seamă şi evenimente mondene.

Ziarul „Informaţiuni" arăta că localul avea „splendidă vedere la mare". Oaspeţi notabili ai hotelului au fost încă de la inaugurare P.P. Carp precum şi membri ai familiei regale. Sunt notabile diverse fragmente din presa vremii care evocă evenimentele mondene ale urbei: „Joi, 3 octombrie, d-na Zoe D. Sturdza, vizitând pe Micii Principi la Vila Reinier, le-a adus mai multe cutii cu superbe jucării şi bomboane", se consemna în 1902 în amintita gazetă sau "...pe 15 decembrie 1903, la Constanţa a sosit Principele Ferdinand, Inspectorul General al Cavaleriei, trăgând la Hotelul Francez, fiind însoţit de d.nul prefect."

Până la sfârşitul anului hotelul îl găzduieşte pentru două zile şi pe ministrul de finanţe Emil Costinescu.

Pe 1 martie 1904, Principele Ferdinand vizitează din nou Constanţa, unde inspectează trupele de garnizoană şi descinde tot la Hotelul Francez. În 1909, în saloanele hotelului se înfiinţează filiala Constanţa a societăţii Crucea Roşie a doamnelor din România.

Un an mai târziu, Ion. I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi şef al Partidului Naţional Liberal sosind la Constanţa l-a vizitat pe generalul Budişteanu, preşedintele Senatului, care se afla cazat la vila Regnier. Ion I.C. Brătianu impresionat de acest spaţiu a ales în anul 1912, cu ocazia adunării generale a membrilor Clubului Naţional - Liberal să desfăşoare întrunirea la Hotelul Régnier.

În 1923 s-a reînfiinţat Sf. Episcopie a Tomisului. I.P.S. Ilarie a fost desemnat să păstorească peste Constanţa şi locuitorii săi. Cu acest prilej la Hotelul Francez a avut loc un dineu „cu taxă de lux.

La data de 15 aprilie 1927 Regina mamă Elena a sosit la Constanţa, însoţită de fiul ei, principele Mihai, de principesele Alexandra şi Maria şi de fostul rege al Greciei, George. Ziarul "Dacia" consemna că „Oaspeţii s-au dus la Mamaia, unde au urmărit lucrările palatului de vară, apoi au luat masa la Régnier".

...

Referitor la proiectarea şi construcţia clădirii nu am găsit (pentru moment) referiri asupra arhitectului şi date certe din punct de vedere tehnic.

11_-_hf2.jpg

Se pot face însă mici considerente, aşa cum le-am putut prelua şi transpune din materialele ce au fost la dispoziţie în internet. Astfel, pornind de la partea superioară se arată că la nivelul cornişei aceasta era puternic reliefată fiind acoperită cu o friza cu elemente geometrice.

12_-_hf3.jpg

Edificiul a fost ridicat având o arhitectură în stil predominant neoclasic. Faţada spre curte prezenta o intrare si două ferestre dreptunghiulare cu ancadramente de inspiraţie orientala, cuprinse între liniile orizontale ale bosagelor de zidărie.

13_-_hf5.jpg

Terasa individualiza foarte bine clădirea şi se afla situată deasupra falezei. Era luminata din plin cu felinare frumos cu o decorare aparte. Ele marcau desfăşurarea unei balustrade înalte, cu motive radiale.

14_-_hf6.jpg

Vedere a Hotelului Francez dinspre Hotelul Carol (interpus se află Palatul Sturdza)

15_-_hf10.jpg

Renovat în perioada interbelică (reclama din Ghidul Constanţei şi Techirghiolului - 1924), înzestrat cu electricitate, săli de ”bae” şi confort modern, localul de categoria lux, deschis tot timpul anului, a constituit un loc civilizat de intalnire a elitelor vremii.

16_-_hf7.jpg

Pe măsură ce noile clădiri se aliniau pe deschiderea falezei, Hotelul Francez s-a integrat ca reper emblematic in decorul Peninsulei constănţene.

17_-_hf8.jpg

Confiscat de regimul comunist, Hotelul Francez a servit mult timp ca sediu de birouri ale unor institutii de stat. Acestea nefiind proprietare ale imobilului nu s-au preocupat de întreţinerea si reparatia clădirii în condiţii corespunzătoare. După anul 1989 clădirea a fost redobândită de moştenitori. În momentul prezentului imobilul se găseşte într-o stare improprie folosirii.

18_-_hf9.jpg

Ceea ce foarte multă vreme a rămas pradă a dosarelor din beciurile arhivelor a început să apară ca un binevenit moment de recuperare a istoriei confiscate de clasa politică ce a condus România o bună parte din a doua jumătate a secolului de curând trecut. Astfel este de consultat cu multă atenţie locul de impact al personalităţii Seniorului Coposu în istoria României. Se constată că în viaţa marelui om politic, Hotelul Francez din Constanţa a reprezentat un loc covârşitor ca importanţă. Am preluat parte din cele scrise în domeniul http://www.corneliu-coposu.ro/ spre a vorbi de acest cvasi-cunoscut Hotel Francez:

(http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/1973_arlette_coposu_n_05051914_constanta_d_27121965_bucureti_i_familia/)

...

Despre Joseph Husser (n.b. - proprietarul de mai târziu al hotelului), Flavia Coposu-Bălescu, una din cele două surori ale seniolului Corneliu Coposu spune următoarele:

„Era un tip original şi cam ciudat, Hussser ăsta. Era un bărbat frumos, probabil cu multe succese şi mare jucător de cărţi. Şi la un joc de cărţi, la Odessa, a câştigat un hotel din Constanţa, care se chema „Hotelul Francez". Şi care era exact pe malul mării. Era cu 3(2!) etaje (datorită modului cum era construit, cu mezanin, sau probabil, modului de a numerota etajele propriu sistemului englez) şi era modern. Şi atunci i-o venit lui în minte să renunţe la postul din diplomaţie, care nu-l interesa şi să se apuce de hotel că elveţienii aşe fac, nu?-Şi au mers şi au organizat un hotel foarte frumos pe malul Mării Negre, în Piaţa Ovidiu, la Constanţa".

Hotelul a fost renovat şi şi-a luat numele de „Hotelul Francez". Avea o clientelă de lux, spune Flavia Coposu: „Şi acolo venea regele Ferdinand şi regele Carol şi regina Elisabeta şi toţi miniştri (si Iuliu Maniu) că era, mă rog, şicul şicului" (Flavia Coposu)

Din păcate, Joseph Husser s-a apucat din nou de jocul de cărţi, a pierdut sume foarte mari, după care s-a împuşcat (1909). Soţia sa a muncit din greu şi a reuşit să refacă hotelul.

Aşadar, după ieşirea la pensie a generalului Marcovici, familia s-a mutat la Constanţa, unde s-a ocupat de hotelul moştenit de Jeanna Husser, care a avut mult de suferit în timpul primului război mondial, fiind refăcut cu mari eforturi de către Marie Husser: „Atunci şi-a trimis toate valorile în Rusia, toată lumea, şi pa bijuterii, chestii. Când s-au întors n-au mai găsit nimica. Şi pe urmă o adunat, d-ăpacolo, d-ăpacolo, din Constanţa, mobilier de hotel şi tacâmuri că erau toate cu ştampilă, cu emblema casei ... aşa, mă rog, au încropit, da deja decăzuse. Nu mai era luxul luxului dinainte, da s-a descurcat cât de cât".

De hotel s-a ocupat fratele mai mic al Jeanei Husser, Henri, „care o fost un zăpăcit".(...) şi ăsta, Henri şi ăsta o făcut o grămadă de datorii. O ipotecat casa. O fost prăpădit". Cei doi fraţi mai mari, Paul şi Rodol s-au înrolat în Legiunea Străină: „Au luptat prin Tobruk pe ce ştiu io unde, da au fost mari mutilaţi de război, unul o pierdut un picior, unul nu ştiu ce. Şi au venit înapoi în Constanţa cu pensii de 5.000 de franci, pe vremea când un ministru avea 2.000. Şi acolo trai neneacă. Şi s-a însurat cum nu trebuia şi bătrâna nu i-o mai primit în casă. Şi au rămas în Constanţa, chefuri, chiolhanuri şi când a murit bătrâna, le-a plătit partea lor"(Flavia Coposu)

Preluând afacerea, Jeanna Husser a reuşit să scape de ipoteci, deoarece soţul său, generalul Marcovici, avea o pensie mare.

Pe 24 iunie 1928 se redeschide restaurantul „M.H. Husser - Hotelul Francais, Constanţa". „Se servea zilnic „Table d'Hotel şi a la Carte / Renumitele Bucătării Franceză, Română şi Greco - orientală / Specialităţi de Pescării şi Vinuri din renumitele pivniţe indigene şi franceze cu preţurile cele mai convenabile".

La acest hotel, unde s-a deplasat împreună cu Iuliu Maniu, la Paştile din 1941, Corneliu Coposu a cunoscut-o pe Arlette, fiica cea mare a Jannei Husser. S-au căsătorit pe data de 24 octombrie 1942. Au fost împreună doar 5 ani, deoarece pe data de 14 iulie 1947 Corneliu Coposu a fost arestat.

...

şi de atunci au curs ani şi ani vor curge de acum şi de după noi .... În momentul în care consemnăm aceste informaţii ajutăm cu puţinul ce ne este la îndemână să facem un pic mai bogată zestrea istoriei de mâine...

Hotel Bulevard

19_-_piata_basarab_-_9_a.jpg

Clădirea de pe str. Remus Oprean nr. 1, care există şi în prezent, a fost ridicată în anul 1912 de Vasile Marinescu proprietarul atunci al terenului. Construcţia urma să devină Hotelul Bulevard . Autorul proiectului a fost arhitectul Mihail Eftimie. Lucrarea a costat 200.000 de lei (edificiul Cazinoului a costat peste 1.300.000 lei). Ca dovadă a aprecierii calităţii estetice a construcţiei, notabilităţile locale printr-o decizie a consilierilor de la primărie au acordat proprietarului o primă de 1.000 lei.

Iniţial, hotelul nu dispunea de pensiune. Ulterior prin reamenajarea spaţiul parterului s-a deschis un restaurant la data de 18 august 1928. Ziarul "Dobrogea Jună", anunţa inaugurarea restaurantului Hotelului Bulevard: „La hotelul Bulevard din oraşul nostru se va inaugura duminică cel mai elegant local de Restaurant, Cafe Bar şi Cofetărie, sub conducerea dlui. antreprenor Aurel Theodorescu, cunoscut îndeajuns publicului pentru specialitatea şi priceperea sa de conducere în această branşă. Acest local, prin faptul cum este aranjat şi instalat, poate rivaliza cu cele mai mari localuri din Occident".

Referitor la acelaşi eveniment, ziarul "Dacia" consemna personalităţile prezente la eveniment, amintindu-i printre alţii, pe „Alexandru Negrea, prefectul poliţiei, Scarlat Huhulescu, consilier delegat al municipiului, Scipio Vulcan, avocatul statului". Totodată, ziariştii susţineau că hotelul este „amenajat cu tot gustul şi confortul modern".

20_-_piata_basarab_-_8_a.jpg

Fiind considerat hotel de categoria I, de-a lungul timpului a fost gazda unor personaje destul de cunoscute în epocă fără a avea totuşi prestanţa Hotelului Francez din imediata sa vecinătate.

Ca multe alte clădiri din Peninsula Constanţei şi această clădire a fost preluată de stat după instaurarea Republicii. A fost şi este şi in prezent local pentru birourile unor instituţii şi starea clădirii este grevată de interesul redus al celor îndrituiţi să se preocupe de problemele clădirilor de patrimoniu ale oraşului

Banca Românească

21_-_piata_basarab_-_2_b.jpg

Clădirea de pe str. Remus Oprean nr. 3 este cunoscută de constănţenii născuţi după anii 1950 ca fiind sediul Direcţiei Agricole. Iniţial ea a fost ridicată ca sediu al Băncii Româneşti la jumătatea celui de-al doilea deceniu al secolului XX. Ziarul „Dacia" atesta construcţia băncii la 2 iunie 1925: „Din piaţa Independenţei, o stradă îngustă duce spre stânga. În piaţa Basarab o casă grandioasă în construcţie. Cele cinci caturi iau şi puţina lumină ce o mai primea strada dinspre mare. E viitorul Palat al Băncii Româneşti" .

Datele de documentare disponibile în internet sunt relativ limitate deoarece ca orice sediu de bancă acesta nu era un subiect de largă mediatizare. Există desigur dosare referitoare la istoricul edificiului însă ele nu sunt (cel puţin pe moment) la îndemâna cunoaşterii comune.
Din punct de vedere arhitectural imobilul avea ca principal element expresiv la nivelul parterului frontonul decorat simetric cu motive vegetale în jurul unui blazon cu volută şi sprijinit pe două console canelate şi decorate, la rândul lor, cu ghirlande şi frunze de acant. Etajul era distinct pus în evidenţă prin fereastra tripartită cu deschidere în mâner de coş care era încadrată de doi pilaştri adosaţi, având capitele compozite şi urne cu flori la bază. La partea superioară sub cornişă, o friză cu frunze de stejar era întreruptă din loc în loc prin mici pătrate de zidărie. Aspectul general indus era de sobrietate având însă indusă ideea unei opulenţe specifice sediilor de bancă.

După încheierea războiului clădirea a fost preluată de stat şi a servit vremelnic ca sediu al securităţii în anii 1950 după care a fost dată spre folosinţă Direcţiei Agricole.

În ultimii ani clădirea a fost renovată şi dotată cu facilităţi de confort dar a pierdut din originalitate şi a devenit un spaţiu comun al unui loc care se rupe tot mai mult de trecutul cu rezonanţele sale tradiţionale.

Biserica Sf. Nicolae Vechi şi şcoala bulgară

22_-_piata_basarab_-_5_a.jpg

Biserica Sfântul Nicolae - Vechi (intrarea prin Str. Maior Gheorghe Sontu nr.7) -

Documente de arhiva atestă cererea comunităţii bulgare din Constanta, datata 8 octombrie 1898, în care se solicita Primăriei Constanta aprobarea pentru construirea unui lăcaş de cult. După primirea aprobărilor a trecut aproape un deceniu până la terminarea acestuia. Sfinţirea bisericii a avut loc abia în anul 1907. Biserica a păstrat caracteristicile stilului arhitectonic românesc, având pictura executată de Ioanid Bătrânul. Dupa 1940, biserica bulgară cu hramul Sf.Nicolae a fost preluata de Episcopia Tomisului si trecută cultului ortodox român. Deoarece inscriptiile erau in limba bulgara, iar pictura avea nevoie sa fie refăcută, Primăria municipiului Constanta a angajat pe cunoscutul pictor de biserici Ion Musceleanu ca sa refacă toata pictura.Inscripţiile de la interior au fost rescrise în limba română.In 1998 fresca a fost restaurată de pictorii Mihail Fordea si Florin Vlad din Bucuresti.

Biserica Sf. Nicolae Vechi a functionat drept catedrala a orasului între anii 1941-1946 după ce Catedrala Sfinţii Apostoli Petru si Pavel a fost bombardată. Incepand cu anul 1961, odata cu demolarea Bisericii Luterane, comunitatea evanghelica luterana si-a ţinut slujbele in acest lăcaş, pentru mai bine de zece ani, iar intre anii 1975-1987 s-a slujit numai de hramul bisericii, pe 6 decembrie.

Sursa foto: http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/   

Ti-a placut articolul?

Comentarii