Constanţa de odinioară Startul sezonului la mare se dădea la Cazino în luna aprilie! (galerie foto+documente)

Cu o sută de ani în urmă, la 3 aprilie 1916, fix la ora 5 după-amiază, se redeschidea Cazinoul din Constanţa. Lume multă şi aleasă, scria Sirena, curierul sezonului la Constanţa. Şi continua: „O impresie deosebită a făcut vizitatorilor felul în care se înfăţişează localul. În urma măsurilor luate de noua direcţiune, totul se prezintă în sezonul acesta în condiţiuni mai bune ca în trecut. Curăţenia şi gustul şi-au dat mâna ca să facă din Cazin un splendid local de distracţie. Fiindcă deocamdată jocul de bulă nu funcţionează, sala rezervată de obicei acestui joc a fost prefăcută într-o imensă sală de consumaţiune, amenajată cu multe sacrificii. Această măsură excelentă remediază neajunsul faptului că, din pricina timpului cam răcoros, numeroşi vizitatori ai Cazinului nu se pot folosi de terasă. Barul american de asemenea şi-a schimbat radical înfăţişarea, introducându-se numeroase inovaţiuni, care te fac să crezi când intri într-însul că te afli într-un local de lux al cine ştie cărui mare oraş european. În marea sală de consumaţiune cântă orchestra artistului Emilian Gheorghiu, care de la primele bucăţi executate a atras în chip deosebit atenţiunea publicului.
 
S-au cântat bucăţi din repertoriul clasic şi din cel  modern, cu o artă desăvârşită. Elementele din care e alcătuită această orchestră, în special violoncelul, sunt excelente. Acela care a făcut senzaţie însă este însuşi conducătorul al cărui arcuş minunat vrăjeşte pe ascultători. Deşi încă tânăr, de curând eşit din conservator, el nu este un necunoscut. Cu ocaziunea audiţiilor muzicale ale conservatorului, toate gazetele bucureştene au vorbit de dânsul cu mari laude. Temperamentul de care dă dovadă şi tehnica lui desăvârşită fac din tânărul Emilian Gheorghiu un artist în toată puterea cuvântului. Direcţiunea alegându-l a avut o mână fericită. Seara după masă, în sala de spectacole au fost proiecţiuni cinematografice la care a asistat un public numeros” (Sirena, curierul sezonului la Constanţa, anul l, nr. 2, 4 aprilie 1916, p. 1).
 
În alt loc, aceeaşi publicaţie descria felul abonamentelor şi taxelor de intrare în cazino:
 
„1. Se vor elibera bilete deosebite pentru abonamente sau intrări în sala cercului de sus şi pentru abonamente sau intrări în restul saloanelor cazinului şi pe terasă.
2. Biletele de abonament pentru sala cercului vor da dreptul de intrare în toate saloanele cazinului, în afară de sala de teatru.
3. Biletele de abonament pentru terasă nu vor da dreptul de intrare nici în sala de teatru, nici în sala cercului.
4. Oricine poate dobândi un bilet de abonament pentru terasă, cu condiţia să fie bine îmbrăcat şi să se poarte cuviincios.
5. Spre a obţine un bilet de abonament pentru sala cercului, trebuie mai întâi a obţine câte un bilet de intrare provizoriu în primele două zile, după care interval comitetul poate elibera cartea de abonament sau o poate refuza.
6. Cărţile de abonament pentru cerc sunt valabile pentru o familie compusă din trei persoane şi copii.
8. Membrii Jockey-Clubului din Constanţa sunt scutiţi de taxele de intrare şi abonament în tot interiorul cazinului, afară de teatru, fiind consideraţi ca făcând parte din cercul cazinului.
9. Membrii Jockey-Clubului din Constanţa vor fi nevoiţi a legitima calitatea lor. Spre a putea avea intrare liberă, vor fi nevoiţi însă la cerere a arăta carta lor de abonament. Fiecărui membru al Jockey-Clubului i se va elibera o carte personală pentru intrare în cerc, o altă carte personală pentru soţie tot pentru cerc şi o carte de abonament pentru intrările pe terasă. Ofiţerii plăteau intrările pe jumătate, afară de intrarea în cazin“ (idem, p. 3).
 
La începutul lunii aprilie 1916, legat de redeschiderea cazinoului sau de pregătirile pentru război ale României, în Constanţa se aflau înregistraţi ca vizitatori la hotelul Palace Constantin Mille, deputat de Bucureşti, prinţesa Bibescu, dna. Filotti, Al. Budişteanu, procuror general, avocatul Rosenthal, avocatul Pantazzi. Omul de ştiinţă Ion Borcea  şi actorul Tomasian la hotel Grand, pictorul Nicolae Vernescu la hotel Regina. Mai erau mulţi demnitari turci care semnau în registrul hotelului cu aristocraticul „bey“. În zilele de 10 şi 12 aprilie, ultima fiind chiar Ziua Paştelui, debuta pe scena Cazinoului baletul rus avându-l ca solist pe Troyanowski, regele balalaicei.
 
Alături de articolul-program al publicaţiei Sirena,  pe prima pagină se află un altul, numit Sezonul de primăvară.
 
„De câţiva ani încoace oraşul nostru a început să atragă pentru sărbătorile Paştilor din ce în ce mai mulţi vizitatori. Anul acesta numărul acelora care au venit la Constanţa sau care au reţinut camere pentru luna aprilie e mai mare ca niciodată. Hotelurile toate sunt pline şi foarte multe case particulare adăpostesc numeroşi vizitatori. În legătură cu faptul acesta, direcţiunea cazinoului comunal a avut fericita idee de a inaugura sezonul de primăvară. Astfel, astăzi, 3 aprilie, se deschide acest local de agrement pentru ca oraşul nostru să dea oaspeţilor săi tot ce-i stă în putinţă spre a  le face şederea aici cât mai plăcută. Aceasta e prima încercare de a se crea un al doilea sezon, mai timpuriu, care cu vremea s-ar putea prelungi aşa, ca să se unească cu sezonul de vară. Şi nu vedem nimic care s-ar împotrivi ca vilegiatura la Constanţa să înceapă în aprilie şi să se termine în octombrie. Aerul curat, clima mult mai dulce decât cea de la munte, dar mai ales marea mai ispititoare în acest anotimp decât oricând, fac din cetatea lui Ovidiu, unul din colţurile cele mai plăcute în timpul primăverii.
 
Apoi mare parte din oamenii înstăriţi ai ţării noastre îşi au ca ocupaţiune principală agricultura, care le dă de lucru tocmai în timpul când la noi îşi are loc după obiceiul de până acum sezonul. Aceştia ar putea foarte bine să-şi facă vilegiatura la Constanţa mai devreme, dacă inovaţiunea Societăţii marilor stabilimente va prinde, adică dacă sezonul de primăvară inaugurat acum se va păstra în viitor. Constănţenii au toate motivele să fie şi ei încântaţi de o perspectivă ca aceasta, căci prosperitatea oraşului, din toate punctele de vedere, stă în strânsă legătură cu lungimea sezonului şi cu numărul vizitatorilor“ (Sirena, l, nr. 1, 3 aprilie 1916, p. 1).
 
Cu câteva luni înainte de intrarea României în război, la 29 februarie 1916, primarul Virgil Andronescu solicitase ministrului de Interne dreptul de proprietate al oraşului Constanţa asupra plajei Mamaia: „Avem onoarea a vă comunica că plaja de la Mamaia, ca şi întreaga dună care desparte lacul Siughiol de Marea Neagră, pe întinderea de la tăbăcăriile oraşului Constanţa până la satul Mamaia, fiind cedate de către Ministerul de Domenii în plină proprietate comunei Constanţa încă din anul 1906, întreaga această plajă a devenit proprietate urbană şi întreaga moşie a comunei, în suprafaţă de 1.000 hectare de teren, cedată comunei Constanţa tot de Ministerul Domeniilor, încă de la anexarea Dobrogei“ (Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Naţionale, dosar 35/1916, fond Primăria Constanţa,  fila 4).
 
Sezonul estival 1916 a avut farmecul unei veri fierbinţi, cu multe VIP-uri, la Mamaia şi Cazino, cu evenimente mondene ca pentru un an. Transportul pe calea ferată era asigurat de mai multe garnituri de trenuri. Astfel, Constanţa - direcţia Bazargic, un tren, direcţia Bucureşti, două personale, un expres, un accelerat şi pentru Feteşti unul mixt. Trenul de Berlin sosea la Constanţa în fiecare marţi, joi şi duminică, la ora 10.30. Pleca în fiecare miercuri, vineri şi duminică, ora 6.03. Reducerea de 40 la sută pentru biletele de băi  începuse de la 1 aprilie (Sirena, 1, nr. 2, 5 aprilie 1916, p. 4).
 
O altă publicaţie estivală, Curierul sezonului la Constanţa, cum se intitulează pe frontispiciu,  a apărut doar în perioada 3 aprilie - 3 august 1916, în total, 75 de numere. În format 33 X 26 se distribuia zilnic la preţul de 5 bani. Tipografia, Albania - Constanţa.
 
Din nefericire, la 15 august, România intra în război și viaţa la mare era înlocuită cu o tragică fugă din calea cotropitorilor inamici.