Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
14:47 26 04 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Constanța de odinioară Dame de vază din viața orașului nostru

ro

07 Mar, 2017 09:39 3997 Marime text
 

Despre unele femei ale Constanței de altădată a rămas scris în presa vremii. Cele mai multe au rămas însă necunoscute. Au stat în spatele bărbaților lor îndemnându-i să ajungă acolo unde au râvnit. Le-au netezit drumul, le-au încurajat ambițiile, le-au alimentat orgoliile.

Mișcarea de emancipare a femeii române s-a făcut simțită abia la finele primului război mondial. În anul 1919, lua naștere Asociația de Emancipare Civilă și Politică a Femeii Române, prezidată de Elena Meissner. Înaintea acesteia, în anul intrării țării în război, 1916, prințesa Alexandrina Cantacuzino pusese bazele Societății Naționale Ortodoxe a Femeilor Române, care avea doar scopuri caritabile.
Puțin mai târziu, la 8 iunie 1921, se constituia, în București, Consiliul Naţional al Femeilor, unind asociaţiile din diverse judeţe.  Acesta a aderat la Consiliul Internaţional al Femeilor, devenind un veritabil parlament al femeii, după modelul celorlalte state afiliate. Delegaţii ale asociaţiilor române au participat la toate manifestările internaţionale. Preşedinta comitetului executiv al Consiliului Naţional al Femeilor a fost desemnată Calypso Botez. În esență, mişcările feministe din țară, asociate celor internaționale, cereau dreptul esenţial al femeii de a dispune de propriul corp şi suprimarea tuturor formelor de discriminare, socială, profesională şi altele, militând pentru a stopa hărţuirea, pornografia şi violul.

Asociaţia pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor din România avea drept misiune câştigarea sufragiului universal al femeilor, atât pentru consiliile judeţene cât şi pentru corpurile legiuitoare. Asociaţia a înfiinţat filiale şi secţiuni la Bucureşti, Cernăuţi, Braşov, Sibiu, Galaţi, Constanţa. Nu a făcut curte nici unui partid politic, păstrându-şi autonomia.

„Damele române din Constanţa”

Dar prima asociație feministă din oraș este înregistrată în 1881: clubul „Damelor române din Constanţa”  care, ”conduse de acel sentiment de caritate şi nobil care a format totdeauna caracterul femeii Române, au venit să-şi depună şi ele obolul pe altarul binefacerii publice. Scopul principal al instituirii Clubului în Constanţa a fost asociabilitatea, întrunirea la un loc a tuturor membrilor societăţii care prin conveniri dese, printr-o continuitate de idei, de distracţii, să se cunoască cu toţii mai bine, să nu mai fie izolaţi ca până acum şi să se privească ca străini unii pe alţii. Acest sublim scop atins în totul, căci saloanele clubului sunt frecventate în fiecare seară de membrii săi; trebuia ca şi femeia, această educatoare a societăţii, femeia făptură  aleasă a lui Dumnezeu, să contribuie a da clubului un caracter şi mai sublim şi mai plăcut. Şi precum ea este foarte în sentiment, printr-o ingenioasă energie a satisface datoriile sale nobile şi delicate, a găsit că chiar în distracţie să fie folositoare. Astfel Sâmbătă seara Doamnele Române, în salonul Domniei Lor, scărmănau scamă pentru nenorociţii bolnavi din spitalele din Constanţa. Pe cât de încântător, tot aşa şi de respect pios era privindu-le cum se întreceau în acest lucru. După terminarea lucrului, dansul venea să răsplătească în mică parte ostenelile D-lor; S-a dansat apoi până la orele 11 noaptea”.( „Farul Constanţei”, II, Nr. 71, 23 noiembrie 1881).

Femei celebre



Valentina Georgescu-Boteanu a fost fiica lui Gavriil Musicescu. Soţia primarului Cristea Georgescu, rămasă de timpuriu văduvă, se recăsătoreşte tot cu un edil, George Boteanu.  A fost mulţi ani directoarea primei şcoli de fete, inaugurată în decembrie 1919. Pianistă, cu o bogată activitate cocertistică. Timp de 31 de ani a desfășurat activități administrative din care 18 ani a stat la cârma școlii.
Prima dobrogeancă doctor în medicină: „Eliza Gheorghiu, fiica distinsului concetăţean Iancu Gheorghiu, directorul societăţii Concordia, a primit diploma de doctor în medicină la Universitatea Bucureşti. Juriul examinator al Facultăţii de medicină  de pe lângă Universitatea Bucureşti felicită călduros pe tânăra medică.“( Marea Neagră, 23 august 1925). Eliza Gheorghiu era născută la 16 decembrie 1894 în Topalu, Constanța, căsătorită cu dr. Virgil Apostolescu,  care moare în 1938, apoi se recăsătoreşte cu Stavru Frangopol, comerciant. Profesează ca medic de circă la  Murfatlar,  apoi  la Constanţa.

Dar specialiști femei mai erau la Constanța în acea vreme: Alexandra Pilescu avea cabinet cu vază în oraș, fiind în același timp și președinta Societății pentru ajutorarea celor lipsiți de mijloace și a copiilor, Elena Ionescu era șefa Laboratorului de chimie al statului, Elena Ștefănescu, șef depozit în regia Monopolurilor statului.

În 1926 trecea prin România, Rabindranath Tagore, supranumit ”profetul Indiei moderne”, aflat  în drum spre Stockholm pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. În seara zilei de 22 noiembrie sosea cu trenul la Constanța pentru a se îmbarca pe vaporul ”Împăratul Traian”. Este primit la gară de autorități, împreună cu profesorii liceului ”Mircea”, de alți intelectuali ai urbei. Dar poetul are surprinza ca pe puntea vaporului să fie întâmpinat de Florica Botez și Jana Poenaru, mamă și fiică, dornice să-l cunoască și să-i vorbească. ”Am vorbit mult”, relata apoi Jana Poenaru în ”Doborgea Jună, ”am fost înțeleasă...am arătat imensul regret al păturii intelectuale locale că nu se poate avea divina fericire de a-i auzi cuvintele”. Într-un moment de exaltare Jana sărută mâna poetului, ”simte că un fior  divin, electric a pătruns în toată materia mea corporală purificând-o”. Pictorița Jana Poenaru fusese prima șefă de promoție a Liceului de fete ”Domnița Ileana”, azi ”Mihai Eminescu”.

În martie 1929 Aurelia Gănescu din Constanţa a prezentat Mis România la concursul de frumuseţe de la Paris şi s-a clasat pe locul al doilea după reprezentanta Ungariei. (Voinţa Dobrogei, lll, nr.4,10 martie 1929, p.1). Comisia de selecție fusese compusă din Nicu Petru, prefectul județului, Ioan N Roman, avocat, amiralul Mihail Gavrilescu, comandantul Diviziei de mare, Alex. Gherghel, decanul Baroului de avocați, profesorul de desen Carp de la ”Mircea”. Erau și două femei: soțiile dr. Pilescu și a comandorului V. Georgescu.

”Vrem să muncim în folosul ţării”

La 22 iunie 1930 avea loc la Constanţa întrunirea Asociaţiei pentru Emanciparea Civilă şi Politică a femeii române. Erau prezente câteva sute de femei, majoritatea soţii ale unor demnitari locali care îşi făcuseră din activitatea obştească un mod de viață. Deviza întrunirii era  una  mobilizatoare:”Vrem să muncim în folosul ţării.”

          Președinta și inițiatoarea asociației, Maria G.L. Dimitriu Castano, printre primele femei jurnalist din Constanţa şi primul  redactor şef al „Ziarului nostru”, publicaţie bilunară a Asociaţiei feministe din Galaţi şi Constanţa. Maria G.L. Dimitriu Castano a fost o luptătoare pentru emanciparea femeii. A creat filiale ale asociaţiei feministe în satele Dobrogei. Ziarul, care va apărea în perioadele 1925 – 1929 și 1930 – 1937, sub deviza „Făptuieşte ceea ce conştiinţa îţi porunceşte”, cu sediul în Constanţa, str. Decebal 26, poartă pregnant amprenta conducătoarei lui.

În 1935 o găsim consilier municipal, în care calitate redactează proiectul de regulament pentru funcţionarea asistenţei sociale în municipiul Constanţa.

          Se înfiinţase, în 1930, în Primăria Constanţa un oficiu de ocrotire şi asistenţă socială, cu 4 secţiuni: administrativă, de ocrotire naţională, de ocrotire socială şi ocrotirea locuinţelor. Organele oficiului de ocrotire erau puse sub directa responsabilitate a primarului. Din comitet făceau parte medici, preoţi, reprezentanţii operelor de asistenţă socială, publică şi privată, cadre didactice. Interesante domeniile în care se îndrepta prioritar atenţia instituţiei sociale: ocrotirea familiei normale, ocrotirea femeii în perioada prenatală, ocrotirea mamei şi a sugarului, ocrotirea copiilor preşcolari, ocrotirea tineretului şi combaterea plăgilor sociale, adică tuberculoza, bolile venerice, alcoolismul.

          Se propunea guvernului ca oficiul de ocrotire şi asistenţă socială să vegheze ca tinerii care îşi depuneau actele pentru căsătorie să aibă împreună cu dovezile de sănătate şi certificat de efectuarea serviciului militar pentru băiat, dar şi un serviciu social de un an pentru fete ca şi diplomă de absolvire a unui curs de puericultură şi menaj.

Ti-a placut articolul?

Comentarii