De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
04:34 23 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

voceaconstantei.ro Palpitaţiile, de la calciu scăzut la stop cardiac (partea I)

ro

09 Oct, 2015 00:00 728 Marime text



Alături de durerea toracică şi oboseala la efort, palpitaţiile sunt deseori motiv de prezentare la doctor, de la medicul de familie până la cardiolog.

Mi-am propus ca în două episoade să încerc să explic pe înţelesul tuturor ce sunt palpitaţiile, care sunt cauzele apariţiei lor, ce consecinţe au asupra organismului în general şi asupra cordului şi circulaţiei sângelui în particular, care sunt situaţiile manifestate prin palpitaţii, întâi pe acelea fără risc vital, apoi pe acele cu potenţial de mare risc pentru pierderea vieţii prin instalarea stopului cardiac.

Întâi de toate să spunem că inima, acest organ ce bate neîncetat o viaţă întreagă, cu o frecvenţă. de 60-90/minut, deci de aproape 5000 ori pe oră, mai mult de 100.000 de ori într-o zi, aşadar acest organ are ca şi substrat al muncii sale neobosite, activitate electrică ce presupune generarea impulsului electric de către un grup de celule, proprii cardiace, transmiterea acestor impulsuri în toată inima pe căi specializate, rezultatul fiind contracţia şi apoi relaxarea muşchiului cardiac. Ei bine, acest joc între contracţie şi relaxare este strâns legat de nişte pompe speciale cu calciu, sodiu, potasiu si desigur, de curgerea sângelui la nivelul inimii şi la nivelul întregului organism.

Fără a dori să exagerez cu termenii medicali trebuie să amintim că impulsul cardiac este generat de o structură de celule numit nodul sinusal, de aici el se transmite către nodulul atrio-ventricular, urmând apoi să ajungă prin două ramuri – dreapta şi stânga la cei doi ventriculi.

Palpitaţiile sunt descrise de pacienţi ca senzaţie de gol, de fluturare, de bătăi puternice, însoţite de pauze sau de senzaţia de lipsă de aer, ameţeli, transpiraţii, frică. Ele pot debuta din senin, fără un factor aparent declanşator, sau pot fi rezultatul unor patologii fie strict cardiace, fie boli în afara sistemului cardio-vascular, fie să nu aibă un substrat de boală organică.

O categorie aparte de pacienţi la care apar palpitaţii o reprezintă cei cu aşa numitele „atacuri de panică”, cei care suferă de anxietate, la care brusc, numai gândul la un anumit lucru neplăcut din trecut, amintirea unor întâmplări cu impact sufletesc, le provoacă palpitaţii, senzaţie de „nod în gât”, transpiraţii, ameţeli, uneori chiar tendinţa la leşin. Am discutat de-a lungul timpului cu mulţi pacienţi cu palpitaţii, cu investigaţii complexe – căci nu putem afirma niciodată ca un om cu palpitaţii e doar anxios sau face atacuri de panică, adică nu are o boală organică, fără un set minimal de investigaţii, am descoperit în trecutul lor de copii, uneori traume psihice majore – copii bătuţi, din familii în care certurile erau la ordinea zilei, unii crescuţi doar de bunici sau de un singur părinte, alţii care din motive medicale au pierdut unul din părinţi – fie prin moarte subită, fie prin adevărate catastrofe – accidente de circulaţie, accidente de muncă, cu impact enorm asupra creierului, unii cu traume determinate de cerinţele de performanţă şcolară peste puterile lor – anxietate de performanţă, copii jigniţi cu cuvinte grele care au lăsat urme în evoluţia lor ca tineri şi ulterior adulţi. Similar, la persoanele adulte, traume sufleteşti cum sunt decesul persoanelor apropiate, pierderea unui copil, nerealizările profesionale şi deci lipsa inserţiei sociale a copiilor, pierderea locului de muncă, simţul că au suferit nedreptăţi în viaţa cotidiană, neînţelegerile din viaţa de cuplu manifestate sub toate formele, inclusiv violenţă familială, toate acestea, adăugate la un climat nefavorabil din copilărie au dus la instalarea unor episoade de palpitaţii, însoţite de alte modificări de tip vegetativ, ce nu s-au dovedit a avea un substrat de suferinţă cardiacă sau extracardiacă după ce au fost investigaţi.

Altă cauză de palpitaţii o reprezintă sentimentul de frică, de la teama de necunoscut,  de spaţii închise, teama de călătorie cu avionul, cu vaporul, frica de a face baie în mare de teama înecului, frica de a merge cu liftul, de a vedea oameni decedaţi, frica de păianjeni, şerpi, de vederea sângelui, inclusiv recoltarea de analize, teama de microbi, de tunete, fulgere, cutremur şi aşa mai departe.

Consumul excesiv de cafea, ness, ceai negru, ciocolată, Coca Cola, fumatul, consumul de droguri – atât cele uşoare, dar mai ales cele considerate de mare risc, modificările în sânge ale potasiului, calciului, magneziului – atât scăderea cât şi creşterea, excesul de hormoni tiroidieni, febra, anemia, deshidratarea, hipoglicemia, pot produce creşterea frecvenţei cardiace şi apariţia unor extrasistole resimţite sub formă de palpitaţii.

Palpitaţii în timpul sarcinii

Multe femei însărcinate dezvoltă pe parcursul sarcinii palpitaţii. Emoţia instalării sarcinii, perceperea mişcărilor fătului, vizita la medicul obstetrician – cu toţii ne amintim lacrimile şi frecvenţa cardiacă crescută atunci când am văzut primele imagini cu propriul copil, uneori teama de necunoscut – cum va fi momentul naşterii? Va răspunde medicul la telefon? Am cumpărat tot ce trebuia? Va fi sănătos copilul? Şi alte poate mii de întrebări, duc la creşterea hormonilor de stres din sânge şi apariţia palpitaţiilor. La toate acestea se adaugă modificările fiziologice din sarcină – ridicarea cordului prin ascensionarea diafragmului determinată de uterul gravid, creşterea debitului cardiac, hemoconcentraţia, anemia de sarcină, patologia tiroidiană din sarcină – preexistenţa sau instalată în timpul sarcinii şi multe altele. Iată aşadar, pe scurt, profunzimea discuţiei medic-pacient, importanţa deosebită a legăturii ce trebuie creată, tocmai pentru a ajunge în sufletul uman, acolo unde pot exista răspunsuri la multele cauze ale apariţiei palpitaţiilor. De asemenea răspuns la întrebările – cât durează episodul? Secunde, minute, ore, zile? Care este cu aproximaţie frecvenţa cardiacă? Apar la repaus, la efort, ziua, noaptea? Au cedat la o anume medicaţie recomandată de medic, farmacist? Ce simptome au mai apărut ? V-aţi pierdut cunoştinţa şi v-aţi lovit vreodată în episod de palpitaţii?

Cheia diagnosticului o reprezintă în primă fază electrocardiograma, aceasta trebuind să fie efectuată în episod de palpitaţii, este singura modalitate de a susţine diagnosticul pentru că, nu e aşa, ca să tratezi trebuie să ştii ce să tratezi. Practic, pacientul ar trebui să se adreseze oriunde există un cabinet medical, electrocardiograful fiind un aparat ce ar trebui să existe la nivel de investigaţie de bază oriunde.

În partea a doua a materialului vom descoperi cauzele cardiace ale palpitaţiilor, ce mijloace de diagnostic există în plus faţă de electrocardiograma clasică, care sunt bolile mai puţin periculoase, dar şi pe acelea cu potenţial de instalare a stopului cardiac, ce ar trebui să facem până a cere ajutor specializat în situaţiile ce pun în pericol viaţa pacientului.

Dr. Florian STOIAN
Medic primar Medicină Internă
Medic specialist Cardiologie
Şef Secţie Medicală
Spital Privat Medstar 2000

Sursa:
voceaconstantei.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii