Sănătate Indicaţiile medicinale ale măcrişului

O plantă erbacee, perenă şi spontană, măcrişul are rădăcina pivotantă, tulpina dreaptă, ramificată şi înaltă până la un metru. Pe tulpina plantei cresc flori mici, frunzele sunt dispuse în rozetă şi au marginile încreţite, în timp ce fructele au în interior câte o sămânţă. Măcrişul conţine foarte mult fier, vitaminele A, B, C, PP, clorofilă şi acid oxalic, ceea ce îi conferă un gust acru, astringent.
 
De asemenea, conţine şi grăsimi, dar în cantitate redusă. De multe ori, rădăcina de măcriş se foloseşte în cure de detoxifiere şi în tratamentul unor afecţiuni hepatice. Pentru prepararea decoctului, se adaugă două linguriţe de rădăcină mărunţită la 250 ml de apă. Se lasă la fiert zece minute. După ce se strecoară, se consumă două căni pe zi. Deoarece măcrişul conţine în compoziţia sa mult fier, este util persoanelor care suferă de anemii.
Totodată, este indicat în vindecarea cazurilor de scorbut, boala datorată lipsei de vitamina C din alimentaţie, care se manifestă prin slăbirea forţei musculare, anemie, sângerarea gingiilor, căderea dinţilor, apariţia unor plăgi deschise. În acest caz, se recomandă sucul obţinut din măcriş proaspăt. Printre alte beneficii se numără stimularea poftei de mâncare şi combaterea constipaţiei. Măcrişul este indicat în tratarea abceselor, acneei, gastritei şi hepatitei.