„Să luptăm pentru o inimă sănătoasă!” Obezitatea

Organizația Mondială a Sănătății definește obezitatea prin Indicele de Masă Corporală calculat prin raportul dintre greutate și înălțime; dacă acest indice se încadrează între 25-30, pacientul este supraponderal; peste valoarea de 30, pacientul este obez și peste 40, are obezitate morbidă. Prognosticul este mai defavorabil pe măsură ce acest indice crește, iar riscul de deces prin complicații cardiovasculare crește „exponențial”.
 
Obezitatea este recunoscută drept prima boală neinfecțioasă din istoria medicinii; în prezent, consecințele obezității sunt mult mai ample decât cele de ordin estetic și a devenit o veritabilă epidemie în țările industrializate, la adulți și la copii, recunoscută drept consecință a unui „stil de viață negativ al omului modern”; pentru Organizația Mondială a Sănătății, prevenirea obezității a devenit o reală și susținută prioritate.
 
Numeroși factori permit explicarea obezității; factorii genetici, factorii endocrinologici și mulți alți factori medicali, factorii de mediu și cei comportamentali etc. sunt cei mai frecvent implicați în apariția obezității.
 
În același timp, obezitatea este un factor de risc major pentru apariția și complicațiile mai multor boli: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică (cu formele sale importante de evoluție: angina instabilă, infarctul miocardic acut etc.), diabetul zaharat, dislipidemia, sindromul metabolic, apneea în somn, insuficiența venoasă, refluxul gastro-esofagian, litiaza biliară, diferite forme de cancere, incontinența urinară, infertilitatea, diferite artroze etc.; să nu uităm și faptul că obezitatea este frecvent întâlnită și la bolnavul cu fibrilație atrială nou apărută sau/și recurentă, dar și la forma care devine o aritmie cronică.
 
Referindu-ne strict la patologia cardiacă, obezitatea este legată în mod direct de creșterea prevalenței și a severității formelor de evoluție a cardiopatiei ischemice, a complicațiilor hipertensive, respectiv riscul accidentului vascular cerebral, a insuficienței cardiace, a aritmiilor cardiace (fibrilația atrială fiind cea mai frecventă), chiar a morții subite de origine cardiacă etc.
 
În acest context, reducerea riscului cardiovascular prin tratarea corectă și susținută a obezității devine un deziderat real, atât pentru pacient, cât și pentru medicul curant.
 
Este unanim recunoscut faptul că obezitatea este consecința directă a unui dezechilibru între aportul caloric și consumul de energie; deci, este necesar să cunoaștem că alimentația modernă implică cheltuieli energetice net crescute.
 
Vă propun următoarele comparații dintre:
- cantitatea veche a porției și cantitatea actuală
- diferența calorică dintre cele două porții.
 
Daca o porţie de pizza avea 500 calorii, acum are 850 de calorii, deci o diferență de 350 de calorii; acestea se ard după cca o oră de mers pe jos, în ritm de 4-5 km/oră.
 
O salată de pui avea 390 calorii, acum are 790 de calorii, iar această diferență este de 400 de calorii; pentru a arde această diferență energetică, ar trebui să ne plimbăm animalul de companie o oră și jumătate pe zi.
 
O porție de cartofi prăjiți avea 210 calorii; în prezent, are 610 calorii; diferența de 400 de calorii poate fi metabolizată printr-o alergare ușoară cu durata de 70 de minute (o oră și 10 minute).
 
O porție de plăcintă cu brânză avea 260 de calorii, acum are 640 de calorii, deci o diferență de 380 de calorii, diferență energetică ce se poate consuma jucând tenis 55 de minute.
 
În consecință, devine clar dezideratul unei conduite corecte împotriva obezității, ce poate influența în mod pozitiv alimentația și activitatea fizică. Ţinând cont de faptul că viața modernă se asociază „în mod periculos” cu sedentarismul, fumatul și alimentația gen „fast-food”, trecerea la un „stil de viață sănătos” se impune. Această trecere nu se va efectua haotic, după păreri neautorizate sau ocazionale, ci după consultul specialiștilor, respectiv sub supravegherea nutriționiștilor, a dieteticienilor, a cardiologilor etc.
 
Primul obiectiv este scăderea și menținerea unei reduceri ponderale de 5-10% în primele şase luni. Dar nutriționiștii nu descurajează și susțin că o scădere în greutate de numai 3-5% din greutatea inițială, dar menținută în timp, poate avea efecte benefice metabolice și chiar scăderea valorilor tensionale.
 
Restricția calorică totală, mese fracționate, evitarea alimentelor hipercalorice (ex. grăsimi animale, glucide rafinate), renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool etc. sunt elementele unui „stil de viață sănătos” ce pot aduce „performanțe”.
 
Activitatea fizică recomandată este cea „uzuală”, dar care reușește să crească consumul energetic: mersul, urcatul scărilor, alergări pe teren plat și pe timp agreabil etc.; se impune însă susținerea repetitivă a acestei activități fizice cu perioade îndelungate de antrenament progresiv.
 
Tratamentul medicamentos este destinat pacienților cu un indice de masă corporală peste 30-35, dacă nu există comorbidități și/sau efecte secundare; în principiu, mai multe clase terapeutice (orlistat, lorcaserin etc.) recomandate bolnavilor obezi nu au dat efectele dorite și multe dintre ele și-au afirmat „eșecul” și au fost suspendate.
 
Chirurgia bariatrică este o modalitate terapeutică modernă care își extinde treptat avantajele; este destinată pacienților cu obezitate morbidă, respectiv cu un indice de masă corporală peste 40, mai ales dacă bolnavul prezintă și comorbidități importante. Se reușește obținerea unor modificări combinate, metabolice, inflamatorii etc., dar și ameliorarea unor boli (hipertensiune arterială, diabet zaharat, apnee în somn etc.), afecțiuni extrem de importante în „cantitatea și calitatea vieții”. Procedurile chirurgicale au evoluat treptat, pe măsură ce tot mai mulți bolnavi au apelat la această metodă de tratament al obezității.
 
Abordarea acestui tip de bolnav nu este ușoară, fiind extrem de complexă. Evaluarea clinică a bolnavului, cuantificarea factorilor de risc și a comorbidităților, stabilirea riscului cardiovascular , dar și nivelul său motivațional se impun cât mai devreme posibil.
 
Este necesară munca în echipă, în care mai multe specialități medicale concură la diagnosticul și tratamentul, dar și la evaluarea obezității și a riscului ei; cardiologi, pneumologi, medici de laborator, medici de familie, reumatologi, endocrinologi, diabetologi, pediatri, chirurgi etc. reprezintă această „familie” de specialiști antrenată pentru a modifica prognosticul bolnavului obez.