Merişoarele, utile în tratarea infecţiillor urinare

Merişorul este un arbust pitic răspândit în zonele montane, la altitudini de peste 1.300 de metri. În scop medicinal, se folosesc fructele şi frunzele, care se recoltează în lunile septembrie şi octombrie, perioadă în care conţinutul în substanţe active este maxim. Merişorul conţine arbutozidă, metilarbutozidă, arbutină, fraxină, flavonoide, antocianidine, vitamina C şi taninuri. Are acţiune antimicrobiană asupra bacteriilor implicate în dezvoltarea infecţiilor gingivale, contribuind la igienizarea cavităţii bucale.
 
Merişorul are şi efect antiseptic urinar, antiinflamator, diuretic, diaforetic (produce transpiraţie), astringent, expectorant, antitusiv şi antioxidant, fiind indicat în infecţii ale tractului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite), inflamaţii urogenitale, leucoree, infecţii acute şi cronice ale tractului respirator (tuse, bronşite, traheobronşite), reumatism, gută şi diaree.
 
Fructele de merişor conţin o cantitate uriaşă de antioxidanţi, recunoscuţi ca apărători ai organismului în lupta cu radicalii liberi. De asemenea, merişoarele blochează acţiunea bacteriilor, previn infecţiile, căderea dinţilor, ajută la eliminarea kilogramelor în plus şi au proprietatea de a reduce depozitele de grăsime.