Lumea Poeziilor Virgil Carianopol – Cum e mai bine?

Vecinul meu a pus într-una

Grădina lui, cât a-ncăput,

Cu ceapă, usturoi şi roşii

Şi i-au dat toate, tot ce-a vrut

 

Eu am sădit mereu în viaţă

Pe-ntregul vieţii însorit

Iubire, vineri gând, lumină,

Şi n-am cules ce-aş fi dorit

 

Am dat cu trandafiri în oameni,
Dar unii fiind de soare goi,
Oprindu-și florile luminii
Mi-au întors spinii înapoi.

 

Mă-ntreb acum, ştiind răspunsul,

Ce e mai bine deci să fii,

Un grădinar ca fiecare

Sau un nebun ce-aprinzi făclii?

 

Cum e mai bine pentru oamnei,

Ce e mai bine să sădeşti,

Mărar şi usturoi şi ceapă

Sau sentimente omeneşti.

Născut în anul 1908, la Caracal, poetul român Virgil Carianopol, după ce a urmat primii ani de şcoală în oraşul natal, s-a înscris la o şcoală militară din Bucureşti. Editorial a debut în 1931, cu volumul de versuri „Flori de spini”. După şapte ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din capitală, iar pentru o perioadă, a colaborat la revista „Viaţa literară”, condusă de George Murnu.

La scurtă vreme după instaurarea comunismului, mulţi scriitori români, printre care şi Virgil Carianopol, au fost arestaţi din motive politice, fiind anchetaţi şi torturaţi, deoarece au frecventat un cenaclu literar găzduit de sora lui Pamfil Şeicaru, considerat cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.

Opera lui Virgil Carianopol include versuri avangardiste („Un ocean, o frunte în exil”), lirică neoclasică, tradiţionalistă, care exaltă sentimentul naţional („Ştergar Românesc”), dar şi memorialistică („Scriitori care au devenit amintiri”).

Poetul român s-a stins din viaţă în anul 1984 şi este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.