Violetta Petre Septembrie

E vara-n agonie şi trena îşi adună-
Mai e o tuberoză şi-un trandafir pe lună
Îşi scutură petale pe-o lacrimă de sare
Uitată într-o rugă-n tăcerea din altare.
Mă-ntrebi de ce sunt tristă şi nu mai am cuvinte?
Poemele aşteaptă şi muza mi-e cuminte
Şi soarbe din paharul cu must de tămâioasă,
Eu mă retrag în toamnă şi-aşez toamna pe masă.
Şi te invit la cină, cu poame parfumate,
Cât încă nu mi-e toamnă şi vara se mai zbate
Pe drumul de plecare, ca o cenuşăreasă,
Ce şi-a pierdut condurul, pe când era mireasă.
S-au răspândit mesenii, goniţi de ploaia rece,
Tăcut-au menestreii, cocorii stau să plece.
Şi aş alege zborul, de aripa mi-ar creşte,
Dar, scâncetul din versuri, elanul îmi opreşte.
Rămân cu poezia pe ramuri desfunzite-
Eu te aştept şi-n toamnă, ca-n vara mea, iubite,
Să nu lăsăm sărutul orfan de guri flămânde!
Septembrie-i la poartă şi-n inimi ne pătrunde...
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța