Lumea poeziilor Nichita Stănescu – Rămâi cu mine

În lupta asta
Ce n-am început-o eu
Nu ştiu cum voi sfârşi,
Rămâne doar speranţa
Ceva tăcut în umbra unui colţ.
Nu m-am gândit, nu m-ar mira
E drumul lung spre-altundeva.
Mai ştiu că-mi plouă
Deseori fereastra
Şi n-am găsit un drum spre ea.
Curând se va sfârşi probabil totul,
Curând e însă cel mai lung cuvânt pe care-l ştiu
Caci m-aş întoarce lumii,
Dar n-am bilet decât de dus,
Şi-s dus,
Făclia arde, dar m-opresc
Şi stau, şi uit,
Şi obosit mi-e sufletul ce-aşteaptă
Ziua.

Despre Nichita Stănescu

Născut în anul 1933, la Ploieşti, Nichita Stănescu este unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o numea „Dumnezeiesc de frumoasă”.

O mare parte a criticii literare l-a considerat pe Stănescu un poet de o profunzime şi intensitate remarcabile. În decursul vieţii, scriitorul a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna”.