Lumea poeziilor Ana Blandiana - Totul simplu

O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul întâi - ce fericire!
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
„Ce fără cap este fata aceasta!”,
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
„Ce fără inimă este fata aceasta!”
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume...

Despre Ana Blandiana

Născută în anul 1942, la Timişoara, Ana Blandiana, fiica preotului Gheorghe Coman, a absolvit cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj, debutând în revista „Tribuna” din Cluj, cu poezia „Originalitate”.

Ana Blandiana, pseudonimul Otiliei Valeria Coman, este o luptătoare a libertăţii civice contemporane din România. De-a lungul anilor, a călătorit în diverse ţări europene, participând la conferinţe şi festivaluri de poezie.

În decursul carierei, a fost distinsă cu numeroase premii, printre acestea numărându-se Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1969), Premiul pentru poezie al Academiei Române (1970), Premiul Internaţional „Gottfried von Herder” (1982), Premiul Internaţional „Vilenica” (2002).