Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea poeziilor Adrian Păunescu – Iertările (audio)
Lumea poeziilor: Adrian Păunescu – Iertările (audio)
06 Dec, 2014 00:00
06 Dec, 2014 00:00
06 Dec, 2014 00:00
ZIUA de Constanta
5012
Marime text
5012
Marime text
Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Şi văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Şi în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierţi că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierţi că nu pot fără tine
Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toţi.
Şi cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi-am să te mint în fiecare zi
Şi cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.
Ca scriitor, a debutat în anul 1960, iar talentul său a fost remarcat şi apreciat de critici literari importanţi. În decursul carierei, Adrian Păunescu a scris peste 50 de cărţi, creaţiile sale fiind editate într-un tiraj record. În anul 1973, a început activitatea publicistică şi a condus revista „Flacăra". În cadrul Cenaclului Flacăra şi în pofida numeroaselor sancţionări aduse de puterea comunistă, Păunescu a încurajat şi promovat cultura de masă şi a inventat „generaţia în blugi" şi „muzica tânără”.
În anul 2010, scriitorul s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, alături de Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu. „Va fi interesantă postumitatea mea. Scrisul meu se va despovăra de biografia autorului, în circulaţia lui printre oameni. Aş fi fost curios să ştiu totuşi ce iarbă va răsări, în timp, pe mormântul meu...”, mărturisea scriitorul.
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Şi văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Şi în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierţi că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierţi că nu pot fără tine
Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toţi.
Şi cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi-am să te mint în fiecare zi
Şi cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.
Despre Adrian Păunescu
Născut în anul 1943, Adrian Păunescu a fost autor, critic literar, director de reviste, scriitor, traducător şi om politic. Potrivit Wikipedia, cea mai mare parte a copilăriei a petrecut-o la Bârca, judeţul Dolj. A absolvit Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova şi, ulterior, a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti.Ca scriitor, a debutat în anul 1960, iar talentul său a fost remarcat şi apreciat de critici literari importanţi. În decursul carierei, Adrian Păunescu a scris peste 50 de cărţi, creaţiile sale fiind editate într-un tiraj record. În anul 1973, a început activitatea publicistică şi a condus revista „Flacăra". În cadrul Cenaclului Flacăra şi în pofida numeroaselor sancţionări aduse de puterea comunistă, Păunescu a încurajat şi promovat cultura de masă şi a inventat „generaţia în blugi" şi „muzica tânără”.
În anul 2010, scriitorul s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, alături de Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu. „Va fi interesantă postumitatea mea. Scrisul meu se va despovăra de biografia autorului, în circulaţia lui printre oameni. Aş fi fost curios să ştiu totuşi ce iarbă va răsări, în timp, pe mormântul meu...”, mărturisea scriitorul.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
