Irina Lucia Mihalca - Punctele de suspensie

Printre cuvinte şi lacrimi atârnate,
 printre vise şi respiraţii,
 printre aşteptări, şoapte sau regrete,
 printre jocuri de umbre
 şi suspine adânci,
 puncte, puncte, puncte...
 
 În căutarea ta, suspendate puncte,
 de la un rând la altul, în colţuri de albastru,
 asemeni firelor de păianjen,
 atârnă-n albul foii,
 prevestindu-i soarta.
 Puncte, puncte, puncte...
 Ghidate de instincte,
 adunate sinistru,
 ca boldurile se-agaţă
 de pieptul cuvintelor.
 
 Închizi ochii... Respiri adânc...
 Le simţi peste tot prelungirea haotică,
 străpungerea vieţii...
 Pe acoperişurile literelor,
 pe firele de tensiune ale rândurilor,
 înnegrind cerul filelor,
 te privesc,
 te-aşteaptă,
 se năpustesc deodată
 şi devastează tot ce întâlnesc...
 
 Ah, voi, puncte, puncte, puncte!
 Stoluri de puncte în derivă,
 în liniştea de plumb
 şi cerul din ce în ce mai greu de atins,
 atacă fiecare spaţiu
 cu ciocurile,
 cu ghearele şi aripile lor.
 
 Puncte, puncte, numai puncte...
 Terifiant apar
 pe marginea rândurilor.
 Invazie de puncte
 stropite-n tuşul negru,
 asemeni neghinei pe câmpurile creaţiei,
 ca, în final, să se oprească,
 brusc
 şi inexplicabil,
 aşa cum au început.

Sursa foto: http://maxpixel.freegreatpicture.com