Irina Lucia Mihalca - Minunata poveste din oglinda apelor vii

Sfârşit de anotimp, încă o dată un ciclu
 s-a răsucit în jocul combinatoriu!
 
 Vrei să deschizi
 partitura simfoniei universale,
 uşor prinde viaţă, dialogul începe,
 în spiritul timpului
 - o nouă ars combinatoria -,
 laşi muzica sferelor
 să vină ritmic, uşor, spre tine,
 pui semne în sunetul fundamental
 şi-adânc forjezi resorturile telurice.
 Un fir întins, în intervale perfecte,
 se termină la punctul de rupere.
 
 Sub cupola cerului am împărţit atâtea.
 O insolită alternanţă
 între tensiune şi relaxare!
 În zgomotul furtunii din travaliul durerii
 urmele au dispărut
 în intervalul exilat, neintegrabil,
 dar în oglinda apelor vii
 e-atâta linişte
 şi dragoste în eufonia inimilor!
 
 Grăbit, fitilul verde deschide energia
 de la tulpina lujerului florii, acea
 mică explozie de viaţă
 ne dăruie covorul întins de petale roşii.
 
 Spune-mi, iubito, de ce purtăm în noi 
 atâta dorinţă, ce nu-nţelegem, 
 unde ne rătăcim, 
 e asta adevărata trăire, de ce iubirea 
 e cea care deschide de ai impresia că zbori? 
 Sunt surprins de putera ei nelimitată, 
 ca un vulcan ce stă să erupă. - îmi spui.
 Eliberezeaza-l pe “Da!”,
  priveşte, îl ţii strâns încătuşat!
 
 Sărutul e poarta spre locul tainic
  - "Simfonia Jupiter"- ,
  în "Armonia Lunii", cu vibrația iubirii
 deschidem cartea inimii.
 Să trecem prin ea, să-i găsim flacăra!
 Poarta poate fi orice, depinde ce căutăm.
 Clipa veşniciei, ştii bine! Ce-am mai putea
 descoperi când i-am găsit sensul?!
 De la tine ştiu, rămâne doar trăirea, 
 asta mi-a rămas adânc înrădăcinată în suflet! 
 
 Mă-ntreb ce căutăm, de fapt, 
 ce ne lipseşte, de ne găsim mereu pe undeva? 
 Îmi spui, mereu, că tot noi suntem, 
 asta mă-nveţi, de-atâta vreme. 
 Parcă sunt surd sau orb, 
 unde suntem noi cei adevăraţi? - mă întrebi.
 În noi timpul dispare,
 suntem numai măsura iubirii,
 în toate şi-n tot suntem doar noi,
 eu, tu, acel întreg armonios,
 sfânta unitate desăvârşită,
 fugim spre nicăieri, niciunde nu putem fi
 atât de-aproape ca-n noi înşine,
 prin tine se naşte totul...