Irina Lucia Mihalca - Cu sens unic

Toţi au un început cu un vis vibrant,
 crescut din ce în ce mai mare.
 Din ţesătura labirintului
 urmezi cu ceea ce-ţi place,
 călătoria aşteptată de mult timp.
 O sărbătoare să nu o pierzi!
 Trăieşti intens totul,
 dincolo de frică, de rutină,
 te exaltează noul,
 te-ndrăgosteşti de vechi,
 chiar dacă-i suferinţă.
 
 Itinerariul continuă fluid şi curgător,
 prin ochiul albastru treci
 prin porţile compasiunii,
 încrederii, speranţei şi pasiunii,
 explorezi în profunzime
 tainele vulnerabilităţii,
 oceanul de emoţii,
 te descoperi în lumină,
 râzi şi plângi, simţi şi înţelegi,
 deschizi inimi, deblochezi
 tot ce este amorţit. Un ultim sărut.
 
 În timp ce aştepţi răsăritul,
 amestec de lumină şi aer,
 jocuri de culori,
 vitralii, mozaicuri,
 scări în spirală,
 arcade, ogive,
 coloane îndrăzneţe
 traversează spaţiul,
 bolte ample urmează
 linii zvelte, curbe şi drepte,
 ca un soare multicolor
 dătător de viaţă.
 
 Prin roţile dinţate ale timpului,
 norii translucizi
 sinuos îşi poartă cuvintele,
 uşor se înalţă, spre cer ţintesc,
 ca un cor ceresc.
 Ferestre deschise, extindere,
 noi spaţii în aşteptare,
 ca nişte picături de apă
 ce stau să cadă.
 
 Cu privirea cuprinzi totul,
 cu toţii suntem legaţi.
 Parcursul este cu sens unic.
 O perspectivă internă.
 Restaurări.
 Detalii ale formelor.
 O cheie. Întoarcerea la origini.
 Un înger cu trompetă
 anunţă renaşterea.