Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
13:02 24 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Femeia în oglinda vieții și a cosmeticii Paşi spre frumuseţe

ro

06 Sep, 2015 00:00 1551 Marime text


Femeia a fost şi va fi întotdeauna flacăra vie a vieţii, păstrătoarea focului sacru, şi nu poate fi completă decât alături de bărbat, ca jumătatea unui întreg. Ea este sufletul oricăror acţiuni, cu imensa ei grijă şi afecţiune pentru toţi ai săi, pentru bunăstarea lor, pentru ordine, disciplină şi frumuseţe.

Fiecare zi este o victorie, dacă vom organiza în primul rând viaţa de acasă pe temeiul ajutorului reciproc. Fiecare membru al familiei, oricât de ocupat ar fi, trebuie să aibă câte o sarcină, împărţind munca în mod cinstit şi civilizat, pentru ca mama - soţia - să nu fie doar un robot pe umerii căruia să apese toate greutăţile. De ce să arătăm istovite şi epuizate? În această postură nu inspirăm nici dragoste, nici milă sau respect! Într-o piesă a lui Paul Sartre, un soţ i se confesează unei partenere oarecare - într-o criză de conştiinţă - că a făcut mari nedreptăţi soţiei sale pierdute, dar că „aceasta avea păcatul de a fi prea devotată cu o stupidă înclinaţie pentru sacrificiu, suferind fără să reproşeze”. Iată deci cum ţi se poate găsi vina, când permiţi fără limită lipsa de respect și de omenie a partenerului!
 
Stilul este omul însuşi, a spus Buffon. Suntem aşa cum ne exprimăm prin grai, scris, înfăţişare, prin gândire, ţinută şi comportament. Putem fi cochete sau sobre, ori fără un gust al frumosului, ceea ce, pentru femeie, este o mare lacună. Dar putem fi îngrijite, pline de un simţ al echilibrului, cu o fantezie bine dozată care să nu cadă în exagerare şi ridicol, instruite, dar fără preţiozitate, inteligente şi generoase, pline de voioşie şi strălucire spirituală, care să se reflecte pe obrazul nostru, în atitudinea noastră, în graţia cu care zâmbim sau o răspândim, feminine şi pline de farmec, frumoase!
Pe toata suprafaţa şi structura vieţii de azi, frumosul este un deziderat al civilizaţiei şi progresului. A fi frumoasă nu mai este o dovadă superficialitate, ci o virtute a feminităţii, o exprimare a unui echilibru interior, care elimină complexele psihice, dând siguranţă şi bucurie, elemente care ne stimulează munca şi plăcerea de a trăi.
 
Cu puţină atenţie şi perseverenţă, vom putea îndrepta unele defecte de construcţie, de calitate a tenului. Iată că intrăm în plină cosmetică, în micul nostru „Univers”.
Primul pas care ne conduce către frumuseţe şi tinereţe este acela care ne îndreaptă spre apă şi săpun. La duşuri, nu vom folosi de fiecare dată săpun, mai ales din punct de vedere cantitativ, pentru a nu îndepărta mantaua de protecţie a pielii (pH-uI cu proprietăţi bactericide, care ne protejează de invazia microbilor şi a viruşilor). În baie putem adăuga: ceai concentrat de mentă, muşeţel, tei, nalbă, ace de brad etc., plante care sunt calmante şi emoliente, care ne relaxează şi ne catifelează pielea. În lipsă, putem întrebuinţa o sare de baie care parfumează plăcut apa, având şi acţiune de catifelare a epidermei.
Baia nu trebuie să fie foarte fierbinte. La sfârşit se va face un duş, aproape rece. Se vor evita alternanţele directe de la fierbinte la rece, care pot da şocuri sau infarct, mai ales unui organism obosit şi slăbit.
 
După ce am ieşit din baie, ne frecăm bine cu prosopul sau cu o mănuşă uscată, din pânză mai aspră, ori un burete vegetal, apoi vom unge întreg corpul cu o cremă (lapte nutritiv sau ulei) masând întâi tălpile, gleznele, gambele, genunchii cu mişcări circulare, întotdeauna de la periferia corpului,în sus şi spre centru, folosind ambele mâini. Continuăm cu pulpele, pântecele (mişcări circulare) apoi fesele, bustul şi decolteul, umerii şi braţele. Începând mişcările de la vârful degetelor, apăsând bine pe podul palmei; vom masa apoi în linie dreaptă pe antebraţ, circular pe cot, pe braţ, urcând spre gât, cu mişcări lungi şi circulare. Continuăm pe ceafă şi calota craniană, pe care o vom ciupi cu degetele. Pentru obraz, vom face mai târziu masajul, atunci când ne pregătim pentru noapte. O baie care revigorantă este aceea pe care o facem în cada plină cu apa caldă în care am dizolvat un kg de sare de bucătărie timp de 15 minute, după care facem sudaţie, înfăşurându-ne într-un prosop gros şi acoperindu-ne cu un pled. Aceasta ne reface, atât fizic, cât şi emoţional.

Persoanele nervoase, obosite de insomnie, pot face o baie uscată, prin fricţionarea corpului cu o mănuşă aspră de baie. În acest fel, celulele moarte cad şi respiraţia pielii se face mai bine, ceea ce ajută şi nervilor, prin circulaţia sangvină care se reîmprospătează. Somnul vine mai uşor dacă, înainte de culcare, bem o infuzie de plante (tei, busuioc).
 
Băile de aer se pot face zilnic, acasă (cu geamul deschis, pe terasă sau balcon sau în plină natură), cât mai sumar acoperiţi, fiind excelente pentru dezintoxicare şi tonus moral. Vom examina apoi în oglindă şi obrazul.
Oricât de perfect ar apărea tenul nostru, are totuşi nevoie de îngrijire cosmetică: îndepărtarea stratului de celule moarte, o reîmprospătare a epidermei prin aplicarea de creme cosmetice pe bază de extracte naturale, bogate în vitamine etc.
Dar înainte de a trece la această operaţie, este necesar să vedem ce este „tenul” şi pielea sau tegumentul şi care este rolul lor în menţinerea frumuseţii şi a tinereţii.

Capul, trupul, mâinile şi picioarele sunt acoperite de un înveliş exterior„impermeabil”, care protejează şi îmbracă trupul nostru, pielea. Ea reprezintă un întreg proces vital şi are numeroase funcţii. Astfel, este un regulator termic care menţine şi reglează căldura corpului nostru, menţinând-o constantă şi apărându-ne de frig şi de excesul de căldură, prin transpiraţie, care elimină totodată şi toxinele şi sărurile ce ne-ar putea dăuna sănătăţii.

Pielea are funcţie secretoare şi excretoare, este un organ foarte fin, având o sensibilitate pronunţată. Fabrică melanina (pigmentul), histamina şi vitamina D. Deşi impermeabilă, absoarbe gazele şi alte substanţe sub formă gazoasă.
 
Pielea este compusă din trei straturi, şi anume: epiderma, derma şi hipoderma.
Epiderma este formată la rândul ei din mai multe straturi, dintre care cel de la suprafaţă este stratul disjunct, de celule moarte. Epiderma conţine canalele de excreţie a glandelor sudoripare, ramuri nervoase şi fire de păr.
  • Derma este mai groasă, conţine un ţesut conjunctiv şi corpusculii tactili, rădăcinile perilor, vasele de sânge, glandele sebacee şi cele sudoripare.
  • Hipoderma este un strat subcutanat mai adânc, are un ţesut conjunctiv lax, este bogată în celule adipoase şi este rezervorul de grăsime al pielii. În ea se află o reţea musculară subcutanată, foliculi piloşi, partea secretoare a glandelor sudoripare şi nervii cutanaţi. Este colorată de pigmenţi de mai multe culori, alb, galben, negru, roşu, şi, în funcţie de proporţia pigmenţilor, ea capătă culoarea dominantă. 
Tenul este învelişul feţei, deci o parte din epidermă. Este sensibil, supus agresiunilor exterioare, reflectând uneori dereglările interioare ale organismului sau buna funcţionare a acestuia.

Tenurile pot fi:
  • normale
  • grase
  • uscate
  • mixte.
Putem constata ce fel de ten avem dacă frecăm de obraz o foiţă de ţigară. Dacă pe foiţă nu rămâne nicio urmă, avem ten normal, dacă rămâne o pată de grăsime, tenul este gras, iar când pe hârtie apar scuame, tenul este uscat.
Tenul mixt are porţiuni de ten uscat şi altele de ten gras, în special pe nas, bărbie, porţiunea dintre ochi etc. Tenul este de fapt partea cea mai stresată a pielii, fiind atacat de frig, ploaie, vânt, îngheţ, căldură excesivă, praf şi substanţe toxice din atmosferă.
 
Fiind sensibil şi foarte subţire - mai ales la femei -, el reflectă viaţa agitată, lipsa de somn şi, din cauza abuzului de cafea, alcool, tutun, afumături, condimente ori din pricina unor boli dobândite sau ereditare, îşi modifică aspectul. Pentru a nu afecta calitatea tenului şi a nu-l avea deshidratat, tumefiat, uleios sau tern, vom lupta împotriva tuturor „agresorilor“ pe care i-am enumerat, din timp, înainte ca aceştia să lase urmele vizibile pe suprafaţa lui. Încă din adolescenţă, în perioada de creştere, odată cu activitatea glandelor endocrine, nu trebuie să lăsăm ca obrajii tinerilor să fie invadaţi de puncte negre, coşuri, chisturi sebacee, care lasă urme pentru mult timp, deschizând porii pentru totdeauna. Seara va trebui să ne demachiem, pentru a îndepărta de pe piele praful depus în timpul zilei sau fardul şi pudra utilizate la machiaj. Demachierea se face prin ştergerea tenului cu un tampon de vată îmbibat în lapte demachiant, schimbând tamponul până ce vata rămâne curată. Îndepărtarea fardului folosit pentru machierea zonei ochilor se va face cu un ulei demachiant.
 
După demachiere, se şterge uşor pielea cu loţiune tonică, în scopul îndepărtării filmului rămas după demachiere şi tonificării şi măririi elasticităţii pielii. Pentru tenurile uscate nu vom întrebuinţa săpun decât foarte rar şi atunci insistând pe nas şi bărbie, care sunt de obicei ceva mai grase. Tenurile grase vor fi spălate cu săpun de sulf sau de ihtiol sau vor fi şterse cu o loţiune specială.

Pentru restabilirea mantalei acide a obrazului (pH-ului), acesta se va şterge cu lapte de castraveţi sau cu o loţiune tonică. Vom hrăni apoi obrazul cu o cremă care se potriveşte structurii lui masând uşor cu amândouă palmele, cu vârfurile degetelor, de jos în sus, în efleuraj. La gură vom masa cu degetele - arătătorul, mijlociul şi inelarul de la ambele mâini -, gen foarfecă, de o parte şi de alta a porţiunii dintre nas şi gură, insistând la colţurile ei.
 
Obrajii îi vom masa cu mişcări circulare, nasul, de la vârf în sus şi pe aripile lui, punctând cu un deget nările, apoi vom face foarte fine tapotări în regiunea ochilor de la unghiul extern spre cel intern - circular. Facem apoi ciupituri între ochi, masăm uşor pleoapele pe globul ocular, insistăm prin mici apăsări pe marginea osoasă a ochiului.

Continuăm spre sprâncene, le masăm şi pe ele prin mici apăsări ca şi pe orbicular şi apoi facem fricţiuni laterale ale frunţii, cu cele trei degete, ca şi la gură. Ciupim şi calota craniană, coborâm spre ceafă, pe care o masăm orizontal şi vertical, ciupind bine pielea în dreptul coloanei, trecem la gât şi la bărbie cu întreaga palmă - de sus în jos şi circular - şi astfel stimulăm circulaţia sângelui, pentru o mai bună hrănire a epidermei.
 
Când ne permite timpul şi când nu putem să apelăm la un tratament cosmetic într-un cabinet de specialitate, putem să ne facem şi singure o îngrijire mai completă a tenului. Astfel, vom prepara într-un vas cu un diametru mai mare o infuzie fierbinte dintr-un amestec de plante ca muşeţel, petale de trandafiri, salvie, mentă şi vom ţine obrazul deasupra vaporilor, acoperind capul cu un prosop gros, timp de 10-15 minute, ca să se deschidă porii, pentru a putea curăţa mai uşor pielea de punctele negre. Pentru a nu  ne sufoca, vom respira eu gura deschisă şi astfel infuzia va ajuta şi gâtului. Vom lua apoi două tifoane sterile şi vom extrage punctele negre cu cele două degete arătătoare. Vom stoarce şi coşurile - dacă sunt - şi vom dezinfecta imediat locul cu alcool de 70° sau alcool camforat.

Vom face apoi masajul, insistând mai mult ca de obicei, dar fără brutalitate. Apoi vom aplica o mască - fie dintr-un gălbenuş de ou în care am amestecat puţin ulei de măsline, un vârf de cuţit de miere de albine şi puţină drojdie de bere, întinzând repede, ca să nu se dilueze (pentru un ten normal şi uscat), fie dintr-un praf de caolină coloidală (mască de porţelan), care va fi amestecat cu puţină apă distilată (în lipsă, apă fiartă şi răcită) şi o jumătate de linguriţă de zeamă de lămâie (când tenul este gras). Cu o pensulă vom întinde acest amestec pe tot obrazul.
Când tenul este foarte gras, se va face o mască de praf de sulf, de praz fiert sau măşti de fructe astringente. Măştile din fructe şi legume (piersici, pepene verde, căpşune, spanac călduţ, morcovi cruzi raşi, cartofi cruzi raşi etc.) sunt bune pentru reîmprospătarea tenului.

Din aceeași categorie:

Ilustrație realizată de Luana Profor

Ti-a placut articolul?

Comentarii