Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
11:35 22 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Femeia în oglinda vieții și a cosmeticii Mici secrete pentru o tinerețe fără de vârstă

ro

26 Sep, 2015 00:00 1333 Marime text



Trebuie să ne îngrijim permanent să avem. o piele proaspătă, un ten tânăr şi transparent, adică să avem o mină bună. Secretul este o bună circulaţie a sângelui la nivel cutanat, pe care o stimulăm printr-o alimentaţie sănătoasă, neîncărcată de grăsimi şi dulciuri, printr-un sânge oxigenat de aer curat, de mers pe jos şi de gimnastică, amortizând cu înţelepciune toate necazurile, fără să ne mai facem gânduri la fiecare piedică întâlnită în cale, la orice izbucnire de răutate sau necuviinţă a celor certaţi cu bunul simţ, şi cu educaţia.

Există o zicală: „Nu te necăji, până ce necazurile nu te necăjesc"! În aşteptarea unui necaz probabil, ne necăjim de două ori: o dată gândindu-l şi deci ocupându-ne toate posibilităţile de relaxare şi bucurie şi apoi, când vine acesta cu adevărat. Dar, dacă a fost numai o presupunere şi, firesc, nu ne-a copleşit, cum rămâne cu trauma psihică pe care ți-a făcut-o, aşteptându-l?! Toate aceste frământări nu s-au înscris acolo în interior? Este necesar să ne cunoaştem posibilităţile reale.

Ca femei trebuie să luăm măsuri încă înainte de a fi invadate de riduri, prin îngrijiri zilnice şi printr-o muncă raţională, o alimentaţie bine echilibrată, fără acel crez numai al plăcerii, prin consumul unor alimente gustoase, dar nesănătoase (dulciuri, grăsimi, condimente, excitante, cafele) sau fumat prea mult.

Gura

Gura dă expresie deosebită obrazului, prin rotunjimea elegantă a formei sale, prin frăgezimea buzelor, prin strălucirea surâsului, care-l luminează. Vântul, gerul, ploaia, arşiţa zilelor de vară, usucă şi rănesc buzele. Pentru aceasta vom utiliza ulei de măsline sau un lapte emolient care conţine extract de calendule, gălbenele şi vitamina A, colorând uşor buzele.
 
Dacă nu suntem mulţumite de forma sa, vom încerca s-o pudrăm şi apoi, cu un creion moale şi roşu, vom face un nou contur, în interiorul căruia vom aplica roşul, de buze preferat, în acord cu vestimentaţia. În jurul acestui desen, vom face un delicat fond mai deschis, cu o pudră deschisă sau cu un fond de ten, spre a scoate forma gurii în relief, prin contrast. Acest roşu pe buze nu trebuie să fie prea gras, să nu se topească şi să treacă peste conturul desenat.
 
Când gura este prea mare şi vrem s-o mic­şorăm, acoperim colţurile sale cu fond de ten de culoarea pielii sau cu o pudră uşor roz sau bej, apoi facem conturul buzelor pe care îl dorim. Când buzele sunt prea groase şi vrem să le mai subţiem prin linie şi culoare, acoperim relieful gurii cu un fond de ten mai compact, pudrăm apoi să-i redesenăm o altă formă, mai subţire decât forma ei natu­rală. Acest lucru este totuşi mai greu de realizat, mai ales dacă buzele sunt răsfrânte şi sunt conturate puternic.
În situaţiile în care există unele defecţiuni vizibile şi neplăcute ale gurii, numai medicul chirurg estet, este acela care este chemat să intervină, printr-o operaţie estetică.
Pentru o prevenire a ridurilor de la colţurile gurii este bine să râdem câţ mai des şi să pronunţăm litera „I", care ridică muşchii comisurii gurii.
Pentru ridurile verticale de deasupra buzei superioare, vom deschide gura mare, rotunjită, apoi vom închide foarte încet. Această mişcare întăreşte muşchiul orbicular al gurii.
O serie de riduri se fac şi din cauza golurilor rămase datorită lipsei din­ţilor sau măselelor. Persoanele care au câte o fosetă de o parte şi de alta a gurii care-dau farmec unui obraz tânăr, făcându-l simpatic, cu o notă copi­lărească şi ştrengărească, trebuie să se aştepte mai târziu, ca de la aceste puncte să pornească câte un rid vertical.
Gura mai suportă unele modificări prin micşorarea volumului gingiilor, care îşi subţiază, prin deshidratare şi anemie, forma lor iniţială.

Dinţii

O gură frumoasă nu este determinată numai de formatul ei şi prospeţimea buzelor, ci şi de dinţii pe care îi are. Ei trebuie să aibă o formă regulată, fără colţi ce ies afară, să fie albi şi curaţi, sănătoşi şi armonios încadraţi în gingii.
Ne vom îngriji ca dinţii să fie spălaţi de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) cu o pastă bună şi cu o periuţă de calitate, suplă şi rezistentă, care nu răneşte gingiile. La prânz îi vom peria şi clăti cu bicarbonat şi cu zeamă de lămâie, care întăreşte şi reface aciditatea gingiilor.
Este bine să nu ne grăbim când ne periem dinţii, ci să-i frecăm pe por­ţiuni cu mişcări de sus în jos şi lateral, nu brutal şi apoi cu o altă periuţă, dimineaţa să ne periem şi limba spre a o degaja de toate mucozităţile.
Din când în când vom face şi o gargară, mai ales când tuşim şi avem dureri de gât, cu muşeţel (infuzie) şi nalbă. Pe timp umed, vom face mai des gargară cu dezinfectante (apă oxigenată, albastru de metilen) având grijă să ne acoperim gâtul cu un fular călduros şi să evităm să bem băuturi reci..
De asemenea, după ce ne-am spălat dinţii, este bine să mestecăm o frunză proaspătă de salvie care întăreşte şi curăţă dinţii. De altfel salvia este o plantă cu nenumărate virtuţi. Din ea se prepara în trecut, culeasă la lumina lunii sau în zori de către meşterele vrăjitoare sau spiţerii celebri, „elixirul tinereţii". Favorizează o bună circulaţie a sângelui şi o dezintoxicare a organismului, fiind un depurativ natural care ajută rinichii şi ficatul.

Trebuie să facem tot ce putem ca să ne păstrăm dinţii. Îi vom controla la medicul stomatolog, de două ori pe an şi nu vom lăsa nici o carie să-i distrugă.
Dar nici nu trebuie să disperăm când totuşi ne pierdem dinţii după ce am făcut tot posibilul ca să-i păstrăm, fiindcă se poate face o dantură arti­ficială, fie parţială, fie totală.
Ne vom pregăti sufleteşte şi pentru această operaţie, dar până atunci vom mesteca bine alimentele, vom lua vitamine, ne vom feri de dulciuri exagerate, de scobitori, vom bea sucuri naturale de plante cu un bogat con­ţinut de calciu. În niciun caz, din teama de suferinţă, din neglijenţă sau din nepăsare, nu trebuie să ne lăsăm mutilate fizic.
Fără dinţi, profilul, prezintă la gură-o adâncitură şi aspectul general al obrazului devine respingător, cu un contur de vrăjitoare. Este o afirmaţie mai dură, dar care trebuie să ne dea de gândit, fiindcă aspectul nostru, chiar dacă noi am devenit indiferente nu-i lasă şi pe ceilalţi tot atât de indiferenţi şi aceasta se reflectă negativ şi in viaţa noastră.

Urechile

Foarte puţine femei ştiu bine că urechile nu sunt numai nişte organe ale auzului, dar şi nişte podoabe ale capului nostru. Ele sunt adevărate bijuterii, subliniindu-ne trăsăturile obrazului şi dând graţie liniei gâtului, atunci când purtăm cercei potriviţi care ne dau strălucire şi feminitate. Urechile nu trebuie să fie neglijate, ci îngrijite la fel de atent ca şi obrazul, spălate, masate, curăţate de ceară, cu un tonic stimulându-le pielea şi elas­ticitatea, fiindcă altfel pot să se ofilească la fel ca şi tenul. Uneori se poate intra în panică, atunci când ne trezim că nu mai auzim. Dar nu trebuie să ne pierdem capul şi nici să ne „doftoricim“ singure. De asemenea, trebuie să fim foarte atente când ne suflăm nasul, acoperind o nară, ca să nu inundăm urechea cu mucozităţi. Nu trebuie să brutalizăm interiorul urechii cu beţişoare, ace de păr pentru a scoate ceara. Ne vom adresa medicului specialist - otorinolaringologul, care va stabili dacă este vorba de un dop de ceară, pe care îl va scoate prin spălături în interiorul urechii. Astfel, teama va fi risipită şi buna dispoziţie ne va reveni. În cazul în care problema auzului presupune unele complicaţii, va trebui să ascultăm sfatul medicului şi, cu răbdare şi încredere, să urmăm recoman­dările şi' eventuala intervenţie a acestuia, când nu mai este altă posibilitate de corectare a auzului decât calea chirurgicală.

La unele persoane, deşi nu au un ten gras, apar, pe porţiunea externă a pavilionului urechii, câteva puncte negre (chiar şi la copii). O distribuţie inegală de sebum se fixează la începutul urechii interne.
Cu un tifon sterilizat, vom stoarce cu cele două degete arătătoare, cu multă grijă, comedonul atât de neplăcut. Apoi vom dezinfecta cu alcool camforat, având grijă să nu se prelingă pe canalul intern.
Când înotăm in mare, dar mai ales în lacuri, este bine să ne izolăm urechile cu un dop de vată şi să purtăm cască, pentru ca să nu intre apa în urechi şi să ne infectăm. Când ieşim din apă, vom scutura capul, apiecându-l când pe o parte când pe alta, ca să se scurgă apa ce ar pătrunde eventual, cu toate măsurile luate. Este bine să facem, exerciţii de percepere a sunetelor, „ascuţindu-ne urechile" cum se spune popular, spre a stimula auzul. în acest fel facem o gimnastică a auzului. Forma urechilor diferă de la o persoană la alta: oricare ar fi defecţiunea lor (prea mari, prea dezlipite) nu trebuie să ne creăm complexe, fiindcă se pot foarte uşor îndrepta, prin operaţii estetice reuşite şi nu foarte costisitoare.

Femeile au urechile mai mici decât ale bărbaţilor dar aceasta nu este o regulă absolută. Unele sunt situate mai sus, aproape de tâmplă, altele mai jos şi, după această distanţă şi după forma lor, se poate deduce, cu apro­ximaţie după unele păreri, mai mult sau mai puţin autorizate, caracterul persoanei respective. Astfel, urechile mici presupun o natură agreabilă, cu o uşoară notă de frivolitate. Cele plantate foarte sus indică o fire cercetătoare, cu un intelect pronunţat. Cele plantate mai jos, denotă o înclinare spre materialism. Când lobul este detaşat de obraz, acest lucru subliniază o natură sociabilă şi foarte feminină. Când urechea este direct ataşată de obraz, cu lob cu tot, exprimă o natură pozitivă, raţională.
Trebuie să ştim că atunci când ameţim şi ne pierdem echilibrul, sediul acestuia este în urechea internă. În spatele urechii se află nervi foarte sensibili care comunică cu corpul întreg.
Pentru sporirea farmecului fizionomiei, urechile se împodobesc cu cercei, în privinţa cerceilor pe care-i purtăm, ca să fim mai frumoase, trebuie să ştim să le alegem forma şi culoarea, să nu fie prea strânşi, ca să nu ne oprească circulaţia prin clipsul care ne prinde urechea. Ei trebuie să ne completeze farmecul, nu să ni-l îndepărteze, printr-o formă sau o mărime nepotrivită cu trăsăturile noastre.

Cerceii mici sunt cei care se potrivesc la orice fel de format de ureche şi de obraz.

Cerceii mari şi rotunzi nu se potrivesc obrazurilor mari şi rotunde sau pătrate, cu fălcile pronunţate, nici loburilor mici sau gâturilor lungi. Aceştia se potrivesc obrazurilor triunghiulare, cu părul scurt, celor cu urechile prea depărtate de cap, sau cu lobul prea mare, pe care îl acoperă, făcându-l să nu fie observat.

Cerceii pandanţi, cei care sunt foarte la modă azi şi care atârnă cocheţi, se purtau de obicei seara, la rochii decoltate. Astăzi se poartă oricând: dimi­neaţa,, în plină zi, seara. Ei se potrivesc la persoanele cu obrazuri prelungi, ovale şi chiar rotunde, dacă au gâtul lung. Se potrivesc la o coafură mai sofisticată, cu bucle sau coc şi sunt foarte spectaculoşi.

Cerceii în formă de inele nu se potrivesc la oricine, ci la persoane mai oacheşe, cu o coafură mai involtă, cu ochii mari şi cu o personalitate mai pronunţată şi care au o mare siguranţă şi îndrăzneală.

Cerceii cu pandantive se potrivesc persoanelor mai înalte, cu gâtul lung şi mişcări suple.

Cerceii coloraţi, din mărgele, din pietre colorate sau pene, din pietre semi preţioase, cristaluri etc. - cercei fantezie - sunt foarte apreciaţi vara, asortându-se la culoarea rochiilor, a bluzelor, a costumului de baie. Sunt tinereşti şi foarte decorativi.

Din aceeași categorie:

Ilustrație realizată de Luana Profor

Ti-a placut articolul?

Comentarii