De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
04:29 24 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Centrul natura Să ne salvăm copiii

ro

03 Oct, 2015 00:00 422 Marime text



Pentru că dorința oricărui părinte responsabil este să-și știe copilul în siguranță și mai ales, sănătos.

Aducem pe lume niște LUMINI, niște miracole luminoase. Noi, mămicile, ne amintim de ochii copiilor noștri în primele luni de viață. Parcă prin ochii lor priveam Infinitul din care veniseră către noi. Parcă alături de ei – retrăiam Magia tuturor posibilităților și mai ales, senzația de PUTERE infinită ce venea din Sursă.

Copiii ne amintesc că ORICE ESTE POSIBIL – și știu mulți părinți care în procesul creșterii copiilor și-au descoperit și amintit puteri și îndemânări pe care nici nu știau că le au (sau le uitaseră).

Copiii noștri sunt cei mai afectați de lumea artificială în care am acceptat cu toții să trăim – în ultima sută de ani.

Am înghițit” fără comentarii toate aberațiile sistemelor economice, politice, sanitare și religioase – de pe întregul glob – fără să punem la îndoială multe dintre ”teoriile” ce ni s-au impus.

Trebuie să muncești”.

Trebuie ”să-ți” câștigi existența”.

Cumpără! Cumpără! Mult și de toate!”

Mode – mode

Pentru orice boală se înghite o pastilă”.

”Ai probleme de corp, te duci la medic, ai probleme de suflet, te duci la psiholog, ai probleme existențiale și nu înțelegi ce este cu tine pe lumea asta, te duci la preot”. Nici unul dintre ei nu au răspunsuri la singurele întrebări cu sens pe care are nevoie să și le pună o ființă umană: CINE SUNT? CE CAUT AICI, PE PĂMÂNT, ACUM?

Și sunt multe alte ”teorii” și ”modele” care ni se ”trag” peste ochi – și suntem duși, precum o turmă, de colo până colo.

Poate că noi am acceptat demult să fim domesticiți, să stăm cu capul plecat și să înghițim multe mizerii (nu ne miră starea de acidoză a corpului și sufletului nostru). Dar NE DOARE GROAZNIC când copilul sau copiii noștri intră în același joc.

Când luminile infinite din ochii lor încep să fie acoperite de ceața fricilor, a îndoielilor, a furiei.

Primele experiențe ”de colectivitate” ale copiilor, la grădinițe sau școli sunt adevărate traumatisme la nivelul corpului și sufletului lor. Copilul este efectiv PEDEPSIT să stea nemișcat în bănci sau pe scaune, ore întregi și să asculte lucruri stupide, care nu-i vor folosi niciodată în viață. Iar timpul acesta pierdut în încăperi nearisite, inspirând dioxidul de carbon și microbii de la ceilalți copiii – nu mai poate fi folosit pentru o explorare creativă și o căutare a propriilor interese și pasiuni.

Iar când copiii se îmbolnăvesc, după acest abuz emoțional și intelectual (dublat de abuzul fizic – mâncarea ÎNGROZITOARE servită în grădinițe și școli) – și copiii sunt duși la medic – aici sunt supuși altor abuzuri și mai mari: proceduri traumatizante, medicamente chimice, care le otrăvesc corpurile și comportament rece și de multe ori agresiv – din partea cadrelor medicale.

Și apoi ne mirăm de copiii timizi, timorați, intimidați, sensibili și uneori chiar fricoși de care suntem înconjurați.

Cu lumina din priviri stinsă.

Putem să ne salvăm copiii.

Putem să-i ajutăm să-și mențină viața și lumina aprinsă.

Fără să ne luptăm cu sistemele, fără să fim la fel de agresivi ca cei care ne domesticesc.

Putem să rămânem în vibrația interioară de iubire și putem să INTENȚIONĂM cele mai bune OPȚIUNI pentru noi înșine și pentru copiii noștri.

PENTRU CĂ NE SALVĂM COPIII, ATUNCI CÂND NE SALVĂM PE NOI ÎNȘINE.

Atunci când avem grijă de MINUNEA care suntem fiecare dintre noi, de frumosul corp pe care ni l-a dăruit Divinul, ca și mașină biologică puternică.

Atunci când ne purtăm cu IUBIRE, CU BLÂNDEȚE și mai ales cu infinită GRIJĂ și DELICATEȚE – cu noi înșine – creionăm un model de comportament NOU – pe care copiii noștri îl pot observa COMPARATIV cu celelalte modele disponibile.

Dacă toți cei din jur se poartă cu nepăsare cu corpul, sufletul și mintea lor – și-și bat joc necontenit de darurile Divinului – nu înseamnă că vom continua să facem la fel. Putem alege comportamentul opus – în care să avem mare grijă de ceea ce mâncăm, de tot ceea ce punem în contact cu corpul fizic (cosmetice, detergenți, haine, parfumuri etc), de relațiile pe care le avem și orice ne influențează starea emoțională, de locurile pe care le frecventăm și de ocupațiile cărora le acordăm mult timp.

Putem să facem schimbări mici și treptate, în toate domeniile în care observăm că nu ne place ce simțim, ce trăim, ce învățăm, ce experimentăm.

Nimic brusc. Totul treptat, pas cu pas.

În fiecare zi, în fiecare săptămână – câte o mica schimbare.

Mai multe fructe în dietă. Mai puțină pâine. Scoaterea lactatelor. Reducerea sării. Evitarea dulciurilor. Frecventarea altor restaurante. Refuzul vizitelor la persoanele care ne iau energia. Mersul în concediu într-un loc plăcut, doar cu propria familie, fără zeci de alte persoane în plus. Găsitul unui sport care să ne facă placere. Sau al unui hobby pentru care dorim de mult să alocăm timp. Culcatul un pic mai devreme seara, petrecutul unui timp mai scurt la calculator. Și multe alte exemple asemănătoare.

Pe măsură ce corpul nostru, sufletul nostru și mintea noastră încep să se relaxeze, și zâmbetul va poposi mai des pe fața noastră.

Și cu acest zâmbet vom putea gestiona toate provocările aduse în viața noastră de copiii.

Vom putea fi alături de ei cu toată puterea data de propria noastră fericire interioară și împreună, vom putea găsi cele mai bune soluții pentru a-i simți și pe ei FERICIȚI: vom putea discuta schimbarea unei școli, sau găsirea altui profil de studiu, sau urmarea unei pasiuni sau pur și simplu, o schimbare de dietă sau introducerea unui hobby în program.

Numai așa ne putem salva copiii.

INFORMÂNDU-NE ȘI APLICÂND NOI ÎNȘINE în viața noastră tot ceea ce ne poate aduce bucurie și fericire.

Și îndepărtând tot ce ne face triști, nemulțumiți, frustrați și morocănoși.

Învățându-ne copiii că niciodată nu este prea târziu să schimbi ceva în bine, în viață, în corp, în suflet și în minte.

Învățându-ne copiii că întotdeauna, în mijlocul întunericului, haosului, luptelor și întregii inerții a Universului, există un flux energetic de Armonie și Lumină. Și poți avea acces la acest flux, la această ”curgere” doar atunci când ești în stare de liniște, de fericire și lumină, tu însuți.

Am fost duminică dimineață (într-o zi însorită de final de septembrie 2015) la Pavilionul Expozițional de Ziua Recoltei – în Constanța. Aici era foarte multă lume, aglomerație și amestecurile obișnuite de energii din locurile frecventate de mulți oameni.

La sosire, aparent nu era nici un loc de parcare, dar conducând încet și prezentă, am observat o mașină care se pregătea să plece exact de pe un loc, din apropierea trecerii de pietoni din fața Pavilionului. În câteva secunde, mașina mea a fost parcată pe acel loc, care s-a eliberat când am ajuns acolo.

Am făcut o tură prin întreaga zonă, într-o ordine ”simțită” în interior și am nimerit, mai tot timpul, în locuri mai puțin aglomerate – deși în cele mai multe locuri era foarte multă lume. Am și văzut multe produse, am cunoscut niște oameni frumoși și talentați, cu priviri luminoase și mândri de creațiile lor. Ziua însorită a devenit și mai frumoasă datorită interacțiunii cu creatorii populari, veniți din toate părțile țării la malul mării – la Ziua Recoltei.

Iar abundența de produse, de fructe și de legume – mi-a produs o senzație de bine și de ”prea plin”.

Totuși, după o perioadă de timp, am vibrat, cu produsele de la categoria ”grătare” (fumul de acolo venea agresiv în toate părțile!)- și am intrat în agresivitatea celor înghesuiți să deguste mai degrabă produsele din cadavre (mici, cârnați) decât produsele proaspete (must, struguri, pere).

Oboseala și-a spus cuvântul – și am ieșit din fluxul armoniei – în care am fost în cea mai mare parte din vizita la târg.

Către finalul vizitei am nimerit într-o busculadă mica, la un stand, m-am iritat un pic pe interior, s-a accentuat starea de dizarmonie – și am simțit nevoia să plec de la târg. Am ieșit cât de repede am putut – iar la scoaterea mașinii din parcare, cineva aproape că mi-a blocat accesul. M-am strecurat și am reușit să plec.

Am simțit din plin ”fluxul” armoniei, care mi-a permis găsirea celor mai rapide căi, scurtături și a celor mai plăcuți oameni – și ”ieșirea din flux” – care m-a plasat instant în mijlocul haosului și am început să ”mă ciocnesc” energetic, cu propria mea agresivitate interioară – de toți cei din jur.

Dacă am putea să exersăm perceperea și menținerea ”fluxului armoniei” (când toate ”se leagă” și ”iese” de la sine, cu minim de consum energetic și maxima bucurie) și să facem acest mod de viață NORMALUL – l-am putea apoi transmite mai departe copiiilor noștri.

Și i-am învățat un ”mod de navigație” prin haosul civilizației moderne.

Vor învăța să găsească cele mai rapide, eficiente și puțin consumatoare de energie soluții – pentru orice problemă li se ivește pe drum.

Și așa – vom SALVA copiii de efectele îndobitocitoare ale domesticirii sociale la care ne supune ”civilzația”.

Salvându-ne copiii – vom salva viitorul acestei Planete – pentru că acei copiii aflați în fluxul armoniei – vor avea mult respect pentru planeta Pământ (cea care întreține fluxul) și toate viețuitoarele din jur.

Și Ziua Recoltei – la copiii și adulții aflați în fluxul armoniei va fi în viitor un pavilion expozițional plin cu fructe și legume, obiecte de artă și muzică, dansuri și mișcare – nu sute de standuri cu cadavre și produse mirositoare (mi se face rău la propriu pe lângă standurile de lactate, care îmi miros a ”transpirație”!) și oameni stand cu funduri uriașe pe scaune și îndopându-se – fără nici cea mai mică putere de a se mișca cum trebuie (ce pretenție să mai avem la dansuri?).

Poate copiii noștri în viitor vor venera și cinsti Natura și vor serba roadele ei cu respect și considerație – nu cu lăcomie și spirit de jefuire.

Copiii care își vor salva sufletele vor avea atâta iubire încât nici nu vor concepe sacrificarea animalelor, pentru hrana umană – atâta timp cât sunt disponibile cantități impresionante de fructe, legume, grâne și leguminoase – adică atâta timp cât plantele și pământul ne dăruiesc mai mult decât avem cu toții nevoie.

Să ne salvăm copiii de împietrirea sufletului ce apare după ce ți se pare normal să crești un mielușel, să te joci cu el și apoi să-l înjunghii și să-l mănânci.

Să ne salvăm copiii de la paralizia mentală indusă de toți stimuli colorați din calculatoare, telefoane mobile și televizoare – ce-i hiponotizează și-i imobilizează pe canapele.

Și să ne salvăm copiii de la înstrăinarea ce apare în relațiile cu proprii părinți.

Majoritatea copiilor NU VOR SĂ SEMENE CU PĂRINȚII LOR și nu vor să aibă aceeași soartă ca ei. Trist, dar adevărat.

Să ne salvăm copiii fiind noi înșine, părinții lor, MODELE de urmat pentru ei. Fiind modele de bucurie, de mulțumire, de auto-respect și auto-considerație.

Să ne salvăm copiii – salvându-ne propriul copil interior – și regăsind bucuria JOCULUI cu noi înșine.

Să aveți zile însorite și cât mai frumoase de toamnă!

Ti-a placut articolul?

Comentarii