De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
19:57 30 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Centrul natura EXPERIENȚE ȘI REVELAȚII – după prima săptămână de ”practică”

ro

11 Jan, 2016 22:30 622 Marime text


De câte ori am ținut perioade ”fără mâncare” – am putut să constat – RELATIVITATEA PERCEPȚIEI TIMPULUI.
Timpul trece FOARTE ÎNCET – și uneori FOARTE GREU – atunci când nu este ”fragmentat” și ”consumat” de familiarul ocupațiilor omenești (mai ales cele legate de alimentație – procuratul – pregătitul – consumatul mâncării și apoi spălatul vaselor și îndepărtarea reziduurilor – statul la baie).
Datorită alimentației – ființele umane petrec cea mai mare parte din timp mâncând și eliminând, sau făcând activități conexe celor două acte (procurare, pregătire, spălare, curățare, odihnire).
Este incredibil să constați CÂT DE MULT TIMP și câtă claritate ai în perioada ”postului” – când AI DECIS CĂ NU AI NEVOIE SĂ CONSUMI ALIMENTE.
Și tot la fel de incredibil este să constați cam ce ”derulează” fără oprire MINTEA ”DE MAIMUȚĂ” – care ”rulează” toate înregistrările pe care le găsește în baza sa de date (tot ce a auzit de la ”ceilalți” cu privire la oprirea alimentației): ”o să ți se facă rău, o să ai lipsuri / carențe, o să te simți slăbit, nu este bine, nu este normal, unde ai mai pomenit asta? etc etc”
În timpul POSTULUI NEGRU sunt două trăiri pe care le-am observat evident (după mai multe experiențe tip post):
1) claritate mentală și energie fizică excelentă (cu nevoie de mișcare fizică, nevoie de plimbare, nevoie de aer curat, nevoie de dinamică) alternativ cu perioade de MARE SLĂBICIUNE fizică, cu lipsă de chef de a face orice (și nevoie de a sta, pur și simplu, în pat – cu orele).
2) și stare de neliniște interioară, de agitație mentală în special, de apariție de frici, îngrijorări, stări de nerăbdare (”abia aștept să se termine”), stări de nemulțumire, chiar uneori apariția de episoade de revoltă și de furie.
Apar o stare de ”bine” și o stare de ”ne-bine” – în același timp, coexistând, alternând și ”dansând” continuu în perioada ”postului”.
În momentul în care încep să mănânc, cât de puțin, toate aceste stări ”sunt amortizate” și ”date cu sonorul mai încet” (acum, că sunt îmi sunt familiare, le ”aud” mai mereu – dar realizez că rulează undeva, în ”surdină”, într-un fundal).
Ca și cum mâncarea (chiar și a fructelor) ”amorțește” o parte din trăirile directe ale corpului, care în lipsa mâncării sunt expuse la ”sonor maxim”.
Este nevoie de mai multe experiențe pentru a putea aprecia detaliile fiecărei trăiri.
La fiecare ”trecere” printr-un episod de ”post negru” – mai observ câte ceva.
Deja sunt stările ”familiare” care mă întâmpină de fiecare data, gândurile ”familiare”, reacțiile interioare ”familiare”.
Deja îmi știu agitația, dar și slăbiciunea, îmi știu fricile, dar și încăpățânarea, îmi știu mecanismele de ”consolare” și ”compensare” (știu în ce tind să mă refugiez pentru a obține ”confortul” emoțional și mângâierea).
Dar pe lângă toate aceste ”trăiri familiare” – mai observ, de fiecare data, și câte ceva ”nou” care exista acolo, dar pe care nu l-am observat dățile trecută (prea ocupată cu ”altele”).
Toată săptămâna ce a trecut, ce a stat sub semnul intrării planetelor Mercur și Jupiter (comunicarea și aplicarea practică) în mers retrograd – am trăit zi de zi ca într-o ”zi a cârtiței”.
Adică de la prima oră a dimineții, când am deschis ochii AM ȘTIUT ce am de făcut pentru a-mi fi confortabil și a avea o zi minunată – și CONTINUU, ZI DUPĂ ZI – în momente diferite – AM SABOTAT această cunoaștere.
Ceva din mine, o voce răutăcioasă, spunea mereu: ”dar dacă nu faci asta?”……și găseam puterea să pun în practică DOAR impulsul ”răutăcios”.
Astfel, ȘTIAM că dacă după trezire îmi fac gimnastica – cu toate excrcițiile de întinderi, respirație și meditație – energia va fi excelentă și ziua va decurge foarte bine.
Am reușit ca timp de 5 zile – să găsesc motive să NU fac gimnastica și tot să deschid calculatorul sau câte o carte și să rămân ”acolo” ore bune – continuând ziua amețită, năucă, haotică și confuză (în ciuda unei gimnastici făcute mai târziu, fără concentrare și fără atenție).
Am reușit să fac programul de gimnastică așa cum mi-am dorit abia sâmbătă dimineața (a 6-a zi).
Și mi-a fost atât de bine energetic după aceea, după ”reușita” dimineții de sâmbătă, am devenit atât de vivace, creatoare și jucăușă, încât mica voce răutăcioasă interioară a re-apărut și a venit cu propunerea unui ”mic dejun consistent” (deși ȘTIU că dacă nu mănânc dimineața – când nici nu am foame – mi-e foarte bine și foamea apare târziu, doar după ora prânzului).
Așa că, sâmbătă, după ore bune de stare energetică EXCELENTĂ (este evident că mișcările fizice, respiratorii și meditația – făcute cu DISCIPLINĂ, dedicație și concentrare SCHIMBĂ fundamental starea interioară a corpului) – am servit pe la 9.30 un mic dejun FOARTE CONSISTENT (nucă de cocos, suc de portocale și lychee). După care a apărut o somnolență marcată – cu o nevoie de ”a sta” amorțită în pat.
Auto-sabotarea a reușit să învingă și astăzi – după o mica victorie inițială, iar am pierdut ”bătălia”.
Către seară – am făcut ceva ”pauză” alimentară și a fost mult mai bine, recuperând parțial ”startul” împiedicat de dimineață.
Această săptămână am reușit o singură zi de ”post negru” (am încercat încă o zi, chiar de două ori, dar nu a ieșit decât parțial) și nu am forțat ”nota”. Atât a putut corpul, atât a susținut energia și mintea – atât am reușit.
Sunt foarte mândră și mulțumită de fiecare victorie, cât de mică.
ALTE REVELAȚII
Toată această săptămână mi-am amintit de ADOLESCENȚA mea – acea perioadă a vieții în care eu ”m-am blocat” și din care am venit în viața de adult cu multe probleme nerezolvate.
Mi-am amintit de modul în care mi-am trăit revoltele de adolescență – și de modul în care am fost ”taxată” verbal (și uneori, fizic) de toți adulții cu care am interacționat atunci.
Mi-am amintit de cum am fost judecată, catalogată, ”etichetată” și efectiv forțată să mă supun ”direcției” considerate de ceilalți ca fiind ”benefică” pentru viața mea.
Mi s-a impus să merg la școală, să mănânc o anumită mâncare, să fac anumite activități, mi s-au interzis clar alte activități (direcționarea a fost EVIDENTĂ) și am fost ”susținută” doar în activitățile ”dezirabile” pentru ceilalți.
Mi-am amintit de senzația de neputință, de ”n-ai încotro”, de revoltă, de furie, de încercările de verbalizare, de pedepse, de mecanismele de ”compensare” găsite și de tot ce am descoperit că m-a ajutat ”să supraviețuiesc” acelei perioade.
Am realizat că întreaga mea viață, până acum, am purtat în corpul meu, în celulele și genele corpului meu – emoții și trăiri din adolescență.
Am realizat că n-am înțeles și n-am integrat o lecție extrem de importantă:
LECȚIA ACCEPTĂRII.
Pentru că în adolescență nu am fost acceptată așa cum eram, ci așa cum m-am manifestat ca să fiu pe placul celorlalți.
Cu alte cuvinte, nu am fost acceptată EU CARE SUNT CU ADEVĂRAT.
Ci a fost acceptată MASCA MEA, ROLUL MEU – pe care îl tot joc de atunci.
Iar EU, cea care sunt cu adevărat – a rămas undeva într-un colț, ascunsă, chircită și scâncind periodic după ACCEPTARE, RECUNOAȘTERE și mai ales, IUBIRE.
Toată săptămâna aceasta m-am întâlnit cu MINE – cu EU-l meu adevărat.
Poate tranzitele astrale (Mercur – comunicatorul, Jupiter – judecătorul, echilibratorul) au favorizat această RE-TRĂIRE.
De altfel, toată săptămâna aceasta – dar și cea viitoare – stau sub semnul lui RE – adică RE-VIZUIRE, RE-CONSIDERARE, RE-EVALUARE, RE-FACERE, RE-ÎMPROSPĂTARE, RELUARE, RENUNȚARE, REPETARE, dar și RELAXARE.
Așadar – așa cum bine ați observat, am RELUAT și RE-ÎMPROSPĂTAT Strategia SĂNĂTATE 5D și am început să propun exerciții PRACTICE utile tuturor.
În cadrul acestei săptămâni, ”postul negru” – 2 zile pe săptămână (cine a putut, sau o singură zi, cum am reușit eu) – a însemnat RENUNȚAREA la confortul familiar al alimentelor (și la folosirea lor pe post de ”mecanism de consolare”) și confruntarea cu ceea ce a ”ieșit” dedesubt.
ADOLESCENTUL RĂNIT din mine, cu toată lipsa lui de DISCIPLINĂ și cu toată nevoia de a ”încălca” regulile – mă împiedică să mă bucur plenar de cunoașterea acumulată și verificată în ultimii zece ani ai vieții.
El este vocea ”răutăcioasă” interioară cu care m-am tot confruntat întreaga săptămână.
El este cel care „mă testează” să vadă dacă îl accept sau nu, așa cum este.
ȘI am decis să-l ACCEPT, să-l IUBESC și să-i permit să-și facă ”încercările”.
Pentru că la rândul meu am fost mamă și am avut copil în adolescență, îmi amintesc cum timp de 7 ani, copilul meu m-a provocat în permanență – făcând exact ceea ce i s-a spus să nu facă – cu fiecare amănunt al vieții lui.
Și în permanență A AȘTEPTAT (la pândă) reacția mea – să vadă ce fac?
O MAI IUBESC SAU NU?
O ACCEPT AȘA CUM ESTE, cu bune și rele, sau îi ofer ”iubire condiționată” – așa cum fac ”toate mamele comuniste” (asta a fost eticheta ce mi s-a dat vreo 7 ani, în timpul adolescenței fiicei mele).
Privind în urmă mai atent, am fost foarte mândră de mine pentru faptul că propria mea trezire spirituală s-a produs în timpul adolescenței copilului meu. Pentru că am reușit să fiu o mamă mult mai bună pentru ea, decât am fost prietenă pentru copilul meu interior.
Am câștigat multe bătălii – IUBIND ȘI ACCEPTÂND o adolescentă tulburată și confuză. Desigur, au fost și multe bătălii pierdute.
Dar una peste alta – bilanțul a fost pozitiv.
Propria mea adolescență a fost una de COERCIȚIE ȘI DRESAJ masiv – social și familial. Și am putut vedea diferența față de adolescența fiicei mele, mai ”lejeră”, mai impregnată de ”liber arbitru” și mai ales, având ORICÂND șansa de ”schimbare” (nu vrei asta? OK, încercăm altceva). Și nu doar ”șansa teoretică”, ci efectiv realizând schimbări practice importante.
Personal, mie mi-a lipsit această posibilitate de a ”schimba” ceva, când am descoperit că nu-mi ”priește” o experiență.
Toată adolescența, ”am mâncat” ce a fost în farfurie.
Nu contează că au fost ”lături”, nu contează că uneori era stricat, sau vechi, sau grețos. ”Am înghițit” ce mi s-a pus ”sub nas”.
Și nu doar atât.
MEREU AM MÂNCAT TOT DIN FARFURIE. (și la propriu, și la figurat).
Că era ”păcat” să las ceva acolo (și în domeniul ”alimentar”, dar și în toate domeniile vieții mele).
Când am descoperit că nu-mi place liceul, sau școala, sau cursul la care m-am înscris, n-am avut nici o șansă ”să mă opresc” și să ”schimb” direcția.
Pentru că ”așteptările” tuturor erau ”să mânânc tot din farfurie”.
Așa că am mers până la capăt cu experiențele – că mi-au plăcut sau nu.
Una dintre energiile de care doresc să scap – pe care vreau să le ELIBEREZ – la care INTENȚIONEZ SĂ RENUNȚ începând de acum – este starea interioară de ”neputință” , de lipsă de ”opțiune”.
ÎNTOTDEAUNA AM AVUT OPȚIUNI.
ÎNTOTDEAUNA AȘ FI PUTUT SPUNE ”NU” la orice nu îmi făcea bine.
Aș fi putut ține gura închisă.
Aș fi putut sta fără să mănânc sau fără să merg în locurile care-mi făceau rău.
Nici o amenințare, nici o forță de pe lume NU MĂ POATE SILI SĂ FAC sau SĂ SIMT ce nu vreau eu să fac sau să simt.
Și chiar dacă în exterior, acțiunea mea se supune voinței și forței celui mai tare, în interior – EU, și DOAR EU – stabilesc modul în care mă simt.
EU ȘI DOAR EU îmi decid reacția interioară.
Așa încât, aleg să RENUNȚ la stare de ”NEAJUTORARE” în mod oficial.
Acesta este principalul CÂȘTIG al săptămânii trecute.
Am identificat un alt nivel de ”curățenie” din bagajul de toxine al trecutului și am procedat la eliminarea lui.
Dacă pot ține perioade de timp FĂRĂ MÂNCARE – și mă simt BINE în corpul fizic – înseamnă CĂ POT FACE ORICE.
ÎNSEAMNĂ CĂ EU DECID STAREA MEA DE BINE – fizică, emoțională sau mentală.
ÎNSEAMNĂ CĂ EU SUNT STĂPÂNA MEA.
Trecerea de la ADOLESCENȚĂ la MATURITATEA se definește ca ”ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII”.
Abia de curând simt că această ”poartă” s-a deschis larg pentru mine, ca să o EXPERIMENTEZ și SĂ O INTEGREZ complet în viața mea.
Sper că și pentru voi toți încercările de post au fost interesante – indiferent cât de greu sau de ușor ați trecut prin ele – și v-au adus informații importante și utile despre ”ce mai aveți de lucru” în corpul / sufletul și mintea voastră.
Vă mulțumesc că ați fost alături de mine și ați susținut energetic procesul!
Continuăm și în săptămâna care urmează să exersăm strategia SĂNĂTATE 5D.
REPETIȚIA aduce PERFECȚIUNE!
Energiile rămân constante: PRACTICĂ – PRACTICĂ – PRACTICĂ!
Succes tuturor!
http://www.centrulnatura.ro/experiente-si-revelatii-dupa-prima-saptamana-de-practica/

Ti-a placut articolul?

Comentarii