Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
12:35 28 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Centrul Natura Ce mai citesc?

ro

29 Dec, 2014 00:00 2091 Marime text



De vreo două săptămâni citesc și re-citesc o carte fascinantă scrisă de un fructarian – intitulată ”Destination Eden – fruitarianism explained” autorul fiind un britanic cu pseudonimul Mango Wodzak.

https://www.facebook.com/pages/Destination-Eden-Fruitarianism-Explained/603101996413520

Mango este raw-vegan de peste 20 de ani si fructarian în ultimii 10 ani – și datorită acestei alegeri – și-a schimbat și locul de trăit, plecând din Europa către nordul Australiei – într-o zonă abundentă în fructe și cu o climă tropicală.

Mango împărtășește din experiența lui directă în această carte. Și aceasta este cu atât mai valoroasă cu cât el recunoaște că nu are studii, că nu i-a plăcut să meargă la școală, așa cum este ea organizată ”oficial”. În schimb, este autodidact, a citit foarte mult și mai ales, a trăit și experimentat foarte mult.

Câteva dintre considerațiile generale și ideile lui Mango sunt speciale și spectaculoase.

Peste jumătate din carte este dedicată demascării ipocriziei omenești cu privire la animale.

El spune la un moment dat: de ce mângâiem unele animale (câini, pisici) și avem ”poliția animalelor” care amendează stăpânii ce se poartă urât cu ele – și băgăm cuțitul și furculița în alte animale – fără discriminare?

Nu putem fi iubitori de animale și să mâncăm animale!
Deja simțit puternic dualitatea iubitorilor de câini și pisici – care cheltuiesc enorm pe ”protejații” lor patrupezi, în schimb, mănâncă cu foarte multă plăcere din carnea altor patrupede (este adevărat – ucise de alții!).

De ce ar fi diferit un porc de un câine? Sau o oaie de o pisică? Sunt tot ființe vii, sunt tot entități care au dreptul la viață.

Ori iubim toate animalele, ori nu iubim nici unul. O poziție este nevoie să o definim – pentru că de cele mai multe ori – ne situăm pe toate pozițiile

Și atunci devenim confuzi.

Mango discută chiar despre problema ”animalelor domestice” – care sunt animale cărora li s-a zdrobit spiritul, li s-au tocit simțurile naturale și sunt făcute să accepte hrană procesată făcută de oameni, devin puturoase și plictisite ca oamenii (cele mai multe animale de companie petrec ore îndelungate singure în casă sau în curte), și capătă aceleași boli și suferințe ca oamenii – care aleg o viață artificială și sintetică – în locul contactului cu Natura.

Un fructarian vede lucrurile dintr-o altă perspectivă – pentru că își curăță mucusul din cap și creier – care împiedică vederea clară la cei mai mulți dintre noi.

Mărturisesc că nici eu personal, nu am văzut problemele animalelor cu claritatea și incisivitatea cu care le descrie Mango.

Dar nu pot să nu recunosc că are mare dreptate.

Că oamenii abuzează toate ființele vii din jurul lor.

Oamenii abuzează albinele – cărora le fură hrana, obținută cu multă muncă și efort – și le dau în loc un surogat de apă cu zahăr – astfel încât albinele devin din ce în ce mai slăbite imunitar, din ce în ce mai puțin rezistente la frig și la boli – și treptat – depind din ce în ce mai mult de oameni (le transformăm, exact cum ne transformăm proprii copii).

Oamenii abuzează peștii – pe care îi țin în crescătorii aglomerate, aproape lipsiți de oxigen și de spațiu de mișcare – și îi hrănesc, la rândul lor – cu făină de oase de pește (îi fac ”canibali” pe acești pești!).

Oamenii abuzează vacile și caprele – cărora le iau vițeii și iezii nou-născuți (cât este de dureroasă despărțirea unei mame de pruncul ei – nu contează că vorbim de oameni sau animale – vorbim tot de ființe vii cu emoții și instincte!) – pentru a le putea exploata laptele!

Și noi mâncăm inconștienți lactatele de vacă sau capră – fără să știm că ele vin cu prețul suferinței atâtor copii nevinovați!

Iar vițeii și iezii sunt hrăniți cu lapte praf (exact precum puii de oameni!) – ținuți separați de mamele lor și cresc speriați și confuzi – precum puii de oameni în grădinițe!

Oamenii abuzează găinile – pe care le cresc înghesuite, în întuneric, în mizerie, în forțaj cu hormoni – să producă multe ouă și să se îngrașe repede – să poată ajunge rapid în farfuriile consumatorilor lacomi!

Oamenii abuzează și de câini și pisici, de păsări sau pești, de hamsteri sau iepuri – pe care le țin în cuști strâmte sau în case, închise, fără contact cu Natura, în singurătate (ore întregi), hrănindu-le cu alimente procesate și condamnându-le la o viață de lene, de plictiseală și de inutilitate.

Oamenii abuzează toate animalele prin modul în care le sacrifică (dacă nu aveți curajul să vizitați abatoare – măcar să asistați cum este omorâtă o găină sau cum este omorât un porc la țară). O crimă este o crimă – nu contează ce ființă vie îi cade pradă. Și când accepți să consumi alimental din ființa respectivă – devii complice la crima respectivă. Și primești toată energia suferinței acelei ființe vii – care dorea – ca orice ființă vie – doar DREPTUL LA VIAȚĂ.

Pe el îl mâncăm în fiecare zi!

Este un subiect foarte delicat și dificil acest subiect legat de alegerile alimentare ale oamenilor. Și sunt conștientă că poate duce la dezbateri infinite.

M-am ferit să discut despre acest subiect până acum (am discutat numai despre efectul negativ asupra sănătății al proteinelor animale – carne, lactate, ou – care creează acidoză în corp).

Dar există și un efect ”moral” (sau energetic) – cum doriți să-l numiți – la fel de negativ și la fel de important – la consumul de produse animale.

Cartea lui Mango Wodzak m-a răscolit foarte tare – și am realizat că mare parte din inconștiența consumatorului confuz – este încă în mine.

Atâta timp cât încă ocazional mai consum pește sau fructe de mare, miere sau alte produse ale stupului – sunt la fel de ipocrită ca toți cei din jurul meu – care se declară ”iubitori de animale”.

Pentru că este evident că nu sunt ”iubitoare de animale” – atâta timp cât încă abuzez, fără probleme, de unele dintre ele.

Întrucât nu am înțeles foarte multe din modul în care lumea a fost organizată – ca să ne mențină într-o confuzie perpetuă.

Ocazional, mai apare câte o carte care îmi dă ”peste ochi”, arătând cât de puține înțeleg din ceea ce se înâmplă în jurul meu.

”Destination Eden” – a lui Mango Wodzak – a fost o astfel de carte.

Voi încerca să traduc câteva pasaje din carte să le încarc pe site-ul nostru, în special pentru participanții la Școala 5D.

Experiența lui este foarte interesantă – mai ales pentru cei care se străduie să urmeze dieta de detoxifiere – în care fructele și legumele crude – sunt o parte importantă.

Între timp – recitesc ultimele fragmente ale cărții lui Mango – în care el spune ”Iubirea este forța care mișcă Universul – Iubirea este forța pe care avem nevoie să o accesăm pentru a găsi soluții la toate problemele cauzate de noi înșine pe Pământ. Oamenii se trezesc și realizează că doar Iubirea pentru TOATE ființele vii poate fi drumul înapoi către Eden”.

Un mesaj extrem de optimist și pozitiv – la o carte care zguduie bine paradigme vechi.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii