Centrul natura AMORTEALA

Am primit astazi un mail impresionant – care ilustreaza exact ceea ce discut in multele articole de pe Net – NIVELUL INCREDIBIL DE EPUIZARE AL SUPRARENALELOR existent in populatie.

Care devine ”vizibil” cand oamenii se ”opresc” din alergatul in ”cusca de soareci” in care alearga (precum soriceii pe rotitele din cusca), avand senzatia ca merg undeva.

De aceea, nimeni nu vrea ”sa se odihneasca” – pentru ca devine VIZIBIL – ”SIMTIBIL” – nivelul de epuizare interior – precum si GOLUL interior.

Pe care toate persoanele il percep, intrucat socialul este tot IN EXTERIOR (si aproape deloc pentru INTERIOR).
Nu ne place ”sa stam”, nu ne place sa ”ne odihnim”, nu ne place sa fim ”singuri” (pentru ca incep reflexiile interioare) si mai ales, pentru ca ELIBERAM (sub forma ”emotiilor negative”) toate mizeriile emotionale si mentale culese din social.

Multumesc minunatei doamne care a scris mesajul de mai jos, astazi, de Anul Nou Chinezesc – si de Luna Noua (care inseamna NOU INCEPUT al unei ENERGII NOI).
Vi-l dedic tuturor care cautati, care va straduiti, care va confruntati cu toate ”mizeriile” acumulate in corp si in minte de o viata.
Dimineata, cu soarele frumos de iarna luminandu-ne printre nori – ma intrebam ce pot darui tuturor – de Noul An Chinezesc.
Si atunci cand te intrebi – atunci primesti raspunsul!
Va trimit – cu iubire – un dar de IUBIRE de la un suflet minunat!
Ea suntem NOI TOTI.
Si prin ea – prin vorbele ei – ne descoperim TOTI.
CU RECUNOSTINTA!

Amorteala …..

Suntem, din punctual meu de vedere, total amortiti, nu adormiti ci amortiti – ca ursii cind sunt aproape de hibernare si abea mai cauta hrana, abea mai cauta un culcus ( desi pentru ei este vital acest lucru).
Noi nu mai cautam nimic, traim din inertie, mincam ( ce mincam ) din inertie, dormim ( nu ne odihnim cu adevarat ) din inertie, mergem catre sau dinspre locuri din inertie – amortiti !

Nu mai savuram trairea cu adevarat, mincarea cu placere, odihna cu liniste, mersul voios – nici macar nu mai zimbim…
Pina si iarna are zilele ei cu soare, cind cerul se deschide si razele soarelui apar spre paminat ca niste sageti pline de lumina si energie !
Pina si animalele se bucura cind apar razele soarelui si ies sa-l intimpine odihnindu-se si incarcindu-se sub razele lui!
Dar noi…mergem mai departe amortiti !
Daca eram adormiti ( dupa parerea mea) atunci nu ne pasa …ca dormeam…dar cind esti amortit vezi ce se intimpla in jurul tau, parca stii ca trebuie sa intinzi o mina dar parca nu ai putere sa o faci – esti amortit !

Vezi ca un copil singur incerca sa treaca strada si stii ca in mod normal ai putea sa- l ajuti sa o faca in singuranta ( il vezi ca este temator) , dar nu o faci. Stii ca in mod normal ai face asta – dar esti amortit…

Vezi pe jos o punga de plastic plimbata de vint, stii ca in mod normal ai putea sa o iei si sa o arunci ( cosul de gunoi il vezi, e in drumul tau), dar nu o faci – esti amortit…
Vezi ca iese soarele astazi, stii ca in mod normal e un semn bun, ai putea sa te opresti o clipa si sa zimbesti, sa te incarci, dar nu o faci esti grabit ( amortit)…

Vezi ca …vezi ca…. multe alte lucruri, dar tot amortit esti. Si stii ca era altfel si parca ( uneori ) ai vrea sa faci asa cum faceai odata, sa zimbesti fara sa stii de ce, sa te opresti o clipa fara sa stii de ce ( doar pentru ca asa simti ), sa faci o fapta buna fara nici un scop ( doar pentru ca asa iti vine ), sa simiti – sa traiesti – dar parca nu ai forta … esti amortit…

Ma intrebam oare ce putem face sa ne trezim din aceasta amorteala???

Sun bolnava ( dupa medici ) si cica trebuie sa stau in casa sa dorm sa iau pastile sa ma fac bine… si am stat… si am tot stat…dar nu a fost bine. A fost din ce in ce mai rau.
Leul in cusca era ca mine in casa ( da, compar leul cu mine si nu pe mine cu leul, nu din aroganta, ci din neputinta – amorteala in care ajunsesem, deoarce leul este de departe un animal Viu ).
Nu mai munceam, dormeam cit vroiam, stateam (zaceam ) in voie, parea Rai-ul pe pamint. Dar in Acela-si timp am devenit agresiva, irascibila, nervoasa – asta nu mai semana deloc cu Rai-ul…
Eram intr-o amorteala totala, stiam ca pot zimbi, ca stiu zimbi dar nu o mai faceam. Stiam ca pot simti ca ma pot incarca dar nu o mai faceam. Stiam ca pot trai, dar nu o mai faceam. – nu aveam forta sa mai fac nimic. Ironic ! sa stai sa nu faci nimic si totusi sa nu ai forta sa ridici un deget.

Nu vreau sa vorbesc despre cit bine, sau nu, iti face un tratament sau altul ( ar fi o discutie mult prea lunga !), cert este ca eu am ajuns amortita asa cum nu cred ca am fost niciodata, nici macar atunci cind eram bebelus si se presupune ca doar stai…

Bunicul meu cred ca ma privea de undeva dintr-un colt de cer si se minuna..cit mai pot sa zac amortita ?! el, la aproape o suta de ani era mai “treaz” de cel putin o suta de ori decit mine si putea concura lejer cu orice tinar din ziua de azi la energie, unde cu siguranta l-ar fi luat detasat !!!

Am citit, impreuna cu fiul meu, Fram ursul polar – si el a ajuns la un moment dat amortit, si desi nu depindea de el sa se intoarca la Polul Nord, dorind si aratind cit de rau se simte, a ajuns acolo.

Asta inseamna ca macar dorinta o mai avea si el – desi era amortit…

Ei bine imi spun zilnic, de astazi incep sa citesc mai mult din manual-ul de curs ( scoala de sanatate 5D), imi spun zilnic sa nu mai merg acasa sa ma culc dupa ce-l duc pe fiul meu la scoala, imi spun zilnic sa reincep orele de Pilates, imi spun zilnic sa nu mai fiu asa agresiva cu cei dragi ….si totusi de patru luni sunt amortita !
Stiu ce ar trebui sa fac, stiu ca mi-ar face foarte bine sa re-incep sa traiesc, stiu ca atunci cind o fac si sunt incarcata maxim radiez energie si culmea o dau din plin si celor din jur…si totusi nu pot. Sunt amortita !

Parca asteptam un gest al altcuiva sa ma trezeasca, parca asteptam un semnal – gata! acum a venit timpul sa te trezesti fa-o!, parca asteptam sa vad ceva sa ma mobilizeze – asa era odata, iar acum …Nimic !

Am scurte momente de revenire, cind intr-adevar la sfirsitul zilei ma simt minunat si imi spun ca : Gata ! a venit momentul m-am intors…dar pic iar in amortela…

Azi e joi, e un soare minunat afara, razele lui nu incalzesc pamintul inca dar incarca atit de placut cu energie tot ce ating incit fara sa vreau zimbesc.
Am ajutat si acel copil, temator la trecerea de pietoni sa treaca strada, am terminat si cartea Fram de citit si cu siguranta voi ridica de jos si punga de plastic ce este azvirlita de colo-colo de vint!

Nu trebuie sa astepti nici un semn, nu trebui sa primesti nici un semnal ca tot raul s-a terminat, nu trebuie sa vezi nici un lucru bun si sa speri ca el te va trezi – eu le-am avut pe toate si tot amortita am ramas!

Trebuie sa Vrei sa revii, trebuie sa-ti Doresti sa revii, trebuie sa Simti momentul – si pentru asta , daca-i dai o sansa inimii si o tii deschisa , ea va sti sa se conecteze . De fapt este mereu conectata doar ca nu stim noi sa o ascultam;- si te va ajuta sa te trezesti din amorteala neplacuta in care…zaci !

Si constati cu surprindere ce usor poti ridica mina sa ajuti, ce usor apare zimbetul pe fata (Acela din inima), ce usor simti si vezi ca doar tu in amorteala ta vedeai ce complicat e totul, cind de fapt :
– “ai grija ce-ti doresti ca se poate indeplini!”

Si asta inseamna multe, ca putem sa ne dorim (sa proiectam) sa se intimple in viata noastra lucruri bune si sa se intimple !

Nu e nici un semn, trebuie doar sa tii inima deschisa si sa o asculti – ea stie drumul doar noi nu o auzim… ca de ascultat nici atit! Si surprinzator – te vei dezmorti !!!
Cu siguranta din obisnuinta amorteala va mai aparea, dar energia pozitiva si incarcarea pe care o capeti zilnic din ce in ce mai mult nu o va mai lasa sa poposeasca prea mult !

As putea sa afirm (si asta ar fi o aroganta! ) ca de fapt amorteala este buna, te face, cind te dezmortesti sa vezi diferenta !

Dar cum sa fie bine cind nu mai stii sa traiesti, sa vezi, sa simti, sa te bucuri, sa inveti, sa descoperi, sa zimbesti, sa te bucuri, sa … fii acolo ! prezent !

Asa ca las aroganta deoparte si spun ca nu e bine sa fii amortit – e greu sa iesi din amorteala, daca e greu pina si sa ridici un deget cum sa gasesti usor forta sa iesi cu totul din ea? Si apoi cind se instaleaza confortabil in tine, sansele scad dramatic sa iesi din amorteala. Pai ce? Este bine sa stai nu? Sa nu faci nimic!, efectiv sa stai !

Clar, bunicul meu a fost mai viu decit o suta de oameni la un loc – fara exagerare !!!

Ei bine, daca tot incepe de azi un nou an (chinezesc) de ce sa nu profit si eu si sa Incep sa ma dezmortesc? Da’ mai repede c-am amortit tot stind amortita !

SI daca mi-am re-capatat simtul umorului, si daca am vazut soarele mai frumos azi si daca am facut deja o fapta buna ( pe care cel mai bine o scrii pe nisipul marii, conform spuselor bunicului meu), atunci pot considera ca am facut nu unul ci mai multi pasi dezmortiti spre Vindecare si Trezire !!!