Milostiva Lună Nouă din 11 noiembrie 2015

Jupiter va fi în sextil cu Luna şi Soarele în acest moment, un aspect candid şi blând, ce ne ajută să vedem abundenţă şi norocul în jurul nostru. Un aspect care este de mare ajutor pentru această Luna Nouă, care intră în conjuncţie şi cu Chiron, dându-ne astfel acces la o parte de cunoaştere a unui domeniu important din viaţă noastră, în care ne simţim blocaţi sau purtăm încă o rana.
 
Luna Nouă este într-adevăr asociată cu noile începuturi, însă uneori începem ceva nou numai pentru a da ochii cu un final sau o închidere necesară. Această Luna Nouă poate revela anumite disconforturi subtile, iar cel mai bun lucru pe care îl putem face este să devenim nişte observatori curioşi şi să permitem clarităţii să apară.
 
Această Luna Nouă oferă şansă de vindecare.
 
Scorpionul este de multe ori văzut/etichetat greşit, însă care este energia Scorpionului, cu adevărat? Este o energie a unui semn de apă şi cred că este destul de potrivită comparaţia puterii sale cu cea a oceanului. Este puterea oceanului una de temut sau de respectat? Depinde pe cine întrebi asta şi mai ales, dacă ştii cum să înoţi.

Dacă ar trebui să aleg un semn preferat, acesta ar fi Scorpionul de fiecare dată, deoarece oricând aş alege interesantul şi provocarea, în defavoarea unei zile cuminţi şi obişnuite. Complexitatea Scorpionului poate fi văzută în cele trei simboluri folosite pentru a-l reprezenta: scorpionul, vulturul şi pasărea Phoenix. Am văzut şi surse care corelează simbolistica Scorpionului cu cea a păianjenului, şarpelui, şopârlei şi lupului – în total, 7 simboluri. Aşadar, există straturi evidente aici, cu teme precum descoperirea, solitudinea, puterea, pasiunea, moartea şi da...transformarea.

Simt o puternică veneraţie şi teamă totodată, luând în considerare mitologia păsării Pheonix. Scorpionul este semnul magiei, iar Pheonixul este esenţă magiei în sine. Pheonixul este în mod esenţial o pasăre magică, suficient de puternică să trăiască sute de ani, iar atunci când simte că sfârşitul ei se apropie, îşi adună lemne puternic aromate, din care îşi construieşte cuibul căruia îi va da foc, arzând odată cu el, transformându-se în cenuşă din care va renaşte. Pheonixul îmbălsămează propria cenuşă într-un ou şi îl lasă pe altarul Zeului Soare, în cetatea Heliopolis. Alte versiuni ale mitului descriu pur şi simplu moartea şi apoi renaşterea din cenuşă.
Este uşor să ne simţim îndrăgostiţi de acest mit în vremuri întunecate, să ne simţim inspiraţi de licărul posibilităţii unei renaşteri totale. Însă avem noi cu adevărat dorinţa de a urmă calea Pheonixului, să ardem de bună-voie tot ceea ce am fost? Ei bine, aici găsesc eu adevărată complexitate a Scorpioului şi dorinţa să de a transcende. Pe de o parte, există o formidabilă putere în regenerare, iar Scorpionul tânjeşte după această putere. La un nivel de baza, Scorpionul are tendinţa de a se agaţă. În esenţă, este un semn fix, un semn care tânjeşte după stabilitate, sinceritate, onestitate, transparenţă, fiind capabil de o loialitate necondiţionată şi de nestrămutat, un semn cu tendinţe de gelozie şi lăcomie.

Atunci, când suntem noi cei mai loiali nouă înşine? Suntem oare atunci când ne ţinem agăţaţi de bucăţi din personalitatea noastră şi creăm un spaţiu pentru noi înşine, într-o lume bazată pe acest adevăr despre cine suntem noi? Sau poate atunci când ne eliberăm de nevoia noastră de a avea o identitate şi ne abadonam complet în curentul transformational? Nu cred că există un singur răspuns, acela corect, ci totul depinde de scopul nostru în viaţă. Iar aceste săptămâni, în care Mercur se află în Scorpion (2-20 noiembrie), sunt un timp bun pentu a ne uită mai cu atenţie şi mai în profunzime, luând în consideraţie ce înseamnă toate acestea pentru noi, la nivel personal.
 
Cu ce nivel al Scorpionului ne identificăm (dacă acest lucru se întâmplă)?
 
Este Scorpionul supravieţuitorul de oţel al deşertului, focusat pe protecţie, solitudine, defensivă şi control? Sau este în mod egal vulturul singuratic, care cară cu sine un simt al viziunii, puterii, comenzii sau transcendenţei? Sau poate, de această dată, este Pheonixul cu care alegem să lucrăm? Numai un inventar onest la nivel personal ne poate spune de ce avem nevoie cu adevărat. Scorpionul este într-un fel amoral, în sensul în care acest semn apreciază adevărul mai mult decât orice, indiferent cât de urat ar fi acesta. Ceea ce se simte că fiind autentic, este pentru Scorpion corect.

Un profesor care m-a ajutat să ajung la o mai profundă şi înţeleaptă înţelegere a trăsăturilor mele de Scorpion este zeiţă hindusă Kali, care este cel mai adesea înţeleasă greşit, asemeni Scorpionului. Adesea este numită Zeiţă Morţii, iar acest lucru este doar parţial adevărat, în sensul în care această trăieşte pe puternicul tărâm al energiilor morţii. Însă, mai mult decât moartea fizică, Zeiţă Kali reprezintă moartea ego-ului reprezentat că fiind acel mod iluzoriu şi centrat pe sine de a privi viaţă. Zeiţă Kali este cea care oferă cu compasiune eliberarea, purtând cu sine un şirag de cranii, nu pentru a ne speria, ci pentru a ne putea ajută în identificarea cu corpul fizic, astfel încât să ne amintim că suntem mai mult decât carne şi oase. Suntem spirit. Kali ştie acest lucru şi ea ne va elibera de orice stă în calea noastră şi a adevăratei noastre contopiri cu unitatea.

Ce anume ştii adânc în sufletul tău că este momentul să eliberezi? Cum arată pentru ţine abandonul? Cum anume te poţi elibera cu adevărat, astfel încât să ai cu adevărat un episod de autoimputernicire?

Luna Nouă ne oferă acest lucru, iar profunzimea puterii sale ţine de noi, în funcţie de cât de mult suntem dispuşi să ne eliberăm în aceste zile, de luna întunecată.


Sursa text: astrocafe.ro