Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:44 13 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Povestea fetiţei Luiza Ioniţă care a fost salvată de medicii din Italia. Mărturisirea şocantă a tatălui

ro

07 Sep, 2017 13:04 3256 Marime text

"Coșmarul copilei mele, Ioniță Luiza, de 12 ani începe la sfârșitul lunii septembrie 2016, când soția a observat mică umflătură pe obrazul drept. La început cât o bobiţă de orez dar care se dezvolta.”


Aşa începe povestea tulburătoare a lui Alexandru Eduard Ioniță, un tată disperat, care relatează cum copilul său putea să fie victima unui malpraxis.

Părinţii au fost la stomatolog unde au descoperit un dinte crescut pe sub alt dinte. S-a efectuat o extracţie însă umflătura se tot mărea.

Au apelat la un medic ORL din Constanţa care, în urma analizelor i-a prescris un tratament cu antibiotice, fără efect însă, aşa că s-a recurs la puncţie, fără anestezie.

„Dupa ce a observat ca de fapt interventia dansului mai mult a agresat umflatura ne-a sfatuit sa mergem sa facem o tomografie. În ziua cand a iesit rezultatul tomografiei, domnul dr ORL-ist a spus ca nu ne poate primi, ca este foarte aglomerat .. sa incercam peste cateva zile...”


Astfel, părinţii au ajuns la un chirurg maxilo-facial de la spitalul Floreasca care a programat fetiţa la o angiometrie şi i-a facut recoltare de produs cu trimitere la analize.

„Analizele iesite pe 15 decembrie indicau tumoră beningnă dar cu rezultate neconcludente, datorită prezenţei unor celule care puteau fi analizate doar cu probă de ţesut (biopsie).”


După alte două puncţii şi altă analiză, doctorul de la Floreasca a afirmat că situaţia Luizei este gravă.

„Am reușit internarea la urgenţă chirurgie Spital Alexandrescu (prin relații) unde a fost operată pe 21.12.2016.

În ziua operaţiei, a venit anestezista în camera de spital şi i-a spus Luizei să îşi ia la revedere de la mama sa, deoarece este operaţie cu risc mortal şi s-ar putea să nu se mai trezească. După operaţie când i-am spus chirurgului despre acest lucru a început să râdă şi să îmi spună că sunt şi ei oameni. Copilul a fost readus de la reanimare înca inconştient, aruncat de pe targă pe pat (cu ajutorul nostru... pentru că asistenta nu putea singură) şi lăsată în grija noastră în stare de inconştienţă."


Fetiţa a fost externată iar până la începutul lunii ianuarie recuperarea acesteia a fost una bună.

Pe 4 ianuarie, obrazul a început să se umfle din nou, zona începând să se invineţească şi să se pietrifice. Pe 9 ianuarie a fost reinternată în Spitalul Alexandrescu.

„Pe data de 12.12 cand au aflat rezultatul histopatologiei – rabdomiosarcom alveolar cu metastaze izostructurale limfoganglionare. Până la mutarea la Fundeni nu i s-a mai administrat nici o medicaţie la Alexandrescu.
Iniţial cei de la spitalul Alexandrescu au cerut sa o transfer eu pe fata cu masina proprietate personala la spitalul IOB Fundeni. Dupa ce le-am spus ca nu sunt ambulanta au efectuat transferul ei.
Din clipa în care am aflat diagnosticul copilului am acceptat sfatul prietenilor si am inceput sa caut disperat o clinica in afara tarii. Am trimis mail-uri si am telefonat la Instanbul, Viena, Milano si in Israel. In 24 de ore am primit acceptul de la spitalul San Paolo din Milano.”


Tatăl povesteşte cum a apelat la diferite persoane influente pentru a-şi scoate copilul din spital. În clipa în care a primit documentele de externare, acestea i-au fost azvârlite peste copilul care se afla pe patul de spital.

„În data de 17.01.2017, intr-o singura zi, la spitalul San Paolo au fost făcute toate analizele pe care copila noastră le-a facut în trei luni în România, şi cele care nu s-au făcut. Începând de la analize de sânge, la examen tomograf, radiografie, etc. Tot în acea zi, după interpretare, comisia de doctori ne-a comunicat că tumora este foarte avansată, însa din fericire nu s-a extins deocamdată. Că este necesară îndepărtarea muşchiului maseter dreapta (facial) şi a 2/3 din mandibula dreaptă. Că exista riscul ca să nu mai poată folosi ochiul drept o perioadă şi câ îşi poate pierde auzul pe urechea dreaptă.”


Operaţia s-a efectuat însă familia nu avea dosarul depus pentru obținerea formularului E112 (n.r. formular accesat pentru ingrijire medicală în străinătate).

„Acești oameni minunați, cum ar trebui să fie şi în spitalele noastre, ne-au spus că operaţia Luizei a plătit-o Dumnezeu şi că nu trebuie să plătim nimic cât timp vom sta în acel spital.”


Medicii s-au purtat extraordinar cu copilul, i-au acordat toată atenţia meritată iar operaţia a decurs în condiţii foarte bune, oferindu-i Luizei a doua şansă la viaţă.

„Chirurgul şef mi-a spus că după 40 de ani de practică, copilul meu este cel mai traumatizat copil pe care l-a văzut.”


Pentru că fetiţa avea o umflătură sub bărbie, medicii de la San Paolo au transferat-o la Institutul Naţional de Tumori din Milano. Acolo, substanţele pentru începerea chimioterapiei erau pregătite.


„Dupa opt luni de chimioterapie şi o lună de radioterapie ne pregătim să ne întoarcem acasă. Copilul meu este o umbră a celui care a fost, a uitat să zâmbească, a uitat să fie copil şi mi-a spus că îşi urăşte viaţa şi că mai bine nu se naştea. A devenit conştientă la 12 ani că viaţa nu este chiar ca în filmele cu prinţese şi castele. Că o aşteaptă o perioadă lungă de recuperare şi o suită de operaţii pentru a îi reface în limita posibilităţilor faţa. A învăţat să nu mai privească în jur decât când e sigură că nu se uita nimeni la ea, pentru a evita privirile curioşilor.”


Alexandru Ioniţă acuză statul român de ineficienţă şi de faptul că dosarul lor era declarat incomplet. Totodată, tatăl insistă cu privire la schimbarea legii pentru a se evita asemenea cazuri pe viitor.

„Statul român, prin casa de asigurari de sănătate, nu a plătit nici un leu […] După 20 de ani în care am cotizat lună de lună la sistemul național de sănătate, in care ne-am platit taxele şi impozitele a trebuit să solicitam ajutor pe facebook, deoarece nu aveam posibilitati de a trata copilul in afara.”


Toate cheltuielile din Italia, tratamentul, măncarea dar şi transportul au fost plătite din donaţii şi din banii oferiţi de mai multe fundaţii din România.

„Am fost contactat de câteva televiziuni, pentru participarea la emisiuni în care să prezint drama copilului şi să pot solicita ajutor financiar. Mi s-a impus însă accesul la copil pentru filmari în exclusivitate şi la rudele apropiate.”


Alexandru Ioniţă se declară nemulţumit de sistemul „bolnav” din spitalele din România, de tehnica medicală învechită, de medicii şi asistentele fără pic de umanitate şi de protocoalele ce îngreunează salvarea pacienţilor.

„Am ales ca toate controalele şi examenele care se vor face pe perioada următorului an până la definitivarea tratamentului să le facem tot aici in Milano. Ne-am pierdut încrederea în sistemul medical românesc…”


Sursă foto cu rol ilustrativ: ZIUA de Constanţa

Ti-a placut articolul?

Comentarii