Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
14:02 21 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Iulia Badea-Guéritée ”De ce a fost nevoie ca mai multe zeci de persoane să moară înainte ca forţele de ordine să tragă asupra lui şi a-l opri în fine?”

ro

15 Jul, 2016 08:46 1519 Marime text
Bucuria Zilei Naționale s-a transformat în numai câteva clipe pentru francezi în urletul morții. Un camion alb, rulând cu o viteză de aproape 100 km/oră, s-a aruncat în mulţimea strânsă pe malul mării, pregătită să admire focurile de artificii de la Nisa. Un asemenea episod îți ridică părul pe spate, cum se spune. Erau zeci de mii de persoane în faţa hotelului Negresco şi de-a lungul Promenadei Englezilor. Iulia Badea-Guéritée, o jurnalistă de origine română ce scrie la Courrier International, a privit șocată și a trăit fiecare moment de emoție alături de milioanele de francezi. Și ea și-a pus o grămadă de întrebări și a încercat să găsească răspunsuri rezonabile despre acest episod terifiant. Nu ai cum să nu te simți vulnerabil în fața terorii.
 
Iulia ne-a declarat că este însă șocată de tot ce s-a întâmplat și spune că toată lumea se aștepta ca la Campionatul European de Fotbal să aibă loc un atentat, nicidecum acum într-o zi de sărbătoare națională.
 
”De ceea ce se temea Franţa nu s-a reuşit nicicum scăpa. Ne putem pune întrebarea cum de a reuşit acel camion să avanseze în mulţime, cu acea viteză, pe o distanţă atât de mare - 2 kilometri? - fără ca niciuna dintre maşinile de pompieri sau de poliţie din zonă să intervină pentru a-l opri? De ce a fost nevoie ca mai multe zeci de persoane să moară înainte ca forţele de ordine să tragă asupra lui şi a-l opri în fine?”, se întreabă Iulia Badea-Guéritée.
 
Jurnalista spune că anumite persoane care erau de faţă au povestit deja cum  camionul semăna moartea cu uşurinţa unei mingi care aruncă în cer ceea ce întâlneşte în cale.
 

"Corpuri de oameni zburau în aer şi cădeau apoi cu un zgomot greu la pământ. Am rămas şocat, incapabil să strig sau să fug. Cineva m-a tras de acolo", spune un jurnalist de la un cotidian regional, Nice Matin.

”Lumea a început să fugă, părinţi cu cărucioare cu copii mici, adolescenţi, cupluri. Refugiată în locuinţe, de unde i s-a cerut să nu iasă, populaţia acestui cochet oraş de la Mediterana, unde cândva lucrase şi Panait Istrati ca fotograf ambulant, înregistrează pe retină, în acelaşi timp cu noi, restul locuitorilor Franţei, imaginile teribile care defilează macabru pe micul ecran. Elicoptere ale forţelor de ordine care evacuează victime. Foi de  hârtie şi saci de plastic care se ridică din cauza vântului elicelor, corpurile care rămân; sânge, obiecte aruncate în grabă, anunţuri de taxiuri care evacuează gratuit locuitorii rămaşi în zonă. Nisa devine un oraş înarmat până în dinţi, se văd deja soldaţi şi maşini militare. Câteva ore prea târziu,însă. Unde erau când locuitorii se agăţau de acel camion pentru a-l opri?”, relatează cu tristețe Iulia Badea-Guéritée

 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii