Info-sud-est.ro Sub ochii vigilenți ai Regelui Carol I. Scurta poveste a primei primării din Constanța Veche

Povestea românească a Constanței începe la 23 noiembrie 1878, iar urbea de la malul mării pășește într-o altă epocă a istoriei sale. După ce vechiul Kustenge devine oraș românesc, în urma Tratatului de la Berlin, iar responsabilitatea micii urbe este predată oficialilor români, în vechea cetate a Tomisului se deschide o pagină a premierelor: prima administrație românească, primul prefect român, primul port românesc la Marea Neagră, primul pod peste Dunăre, primii turiști veniți la băi sau… primul Palat Administrativ al Constanței.
 
Fostul Kustenge nu era decât un târg otoman, ce număra mai puțin de 8000 de suflete (cu 2000 de locuitori mai puțini decât are astăzi comuna constănțeană Mihail Kogălniceanu, spre exemplu). Turci, tătari, greci, armeni, bulgari, germani, evrei sau români, cu toții se confruntau cu aceleași probleme.
 
Lipsa apei potabile, adusă de sacagiii vremii de la cișmelele otomane aflate la cinci kilometri de oraș, unde astăzi se întinde cartierul Tomis Nord, micile ulițe prăfuite pe timp de soare și noroioase pe vreme ploioasă, străzile neluminate sau lipsa infrastructurii urbei erau lucruri ce creau o prăpastie între orașele mari ale Vechiului Regat și mica așezare de la malul Mării Negre.
 
Pentru prima administrație românească a Constanței, instalată de prefectul Remus Opreanu la 12 decembrie 1878, lucrurile nu au fost deloc simple.
 
Citește materialul integral pe: info-sud-est.ro