info-sud-est.ro Magdalena Tiță, directorul DJC - „Este indispensabilă schimbarea Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Cu toții trebuie să facem eforturi în sensul acesta”

Magdalena Tiță este directorul Direcției Județene pentru Cultură Constanța din octombrie 2012. În perioada 2004-2012 a fost inspector în cadrul aceleiași instituții subordonate Ministerului Culturii.
 
ISE: Cum apreciați starea actuală a patrimoniului cultural și istoric al municipiului Constanța?
 
Magdalena Tiță: Starea actuală a patrimoniului cultural și istoric al municipiului Constanța este în general precară. Vorbim în special despre monumentele istorice de arhitectură și arheologice. Nici monumentele istorice de for public (statui) nu sunt în stare foarte bună. Există situații în care s-a reușit restaurarea recentă a unor monumente istorice, dar aceste cazuri sunt foarte puține, de exemplu Cișmeaua otomană din incinta RAJA, Casa av. Traian Bellu – Hotel Carol, str. M. Kogălniceanu nr. 15.

Monumentele istorice care găzduiesc instituții sunt în general în stare medie sau bună, deoarece de-a lungul timpului au fost întreținute sau renovate: Muzeul de Artă- Corpul vechi – fostă școală, Muzeul de Artă populară, Muzeul Marinei, Comandamentul Flotei, Internatul Colegiului pedagogic. Într-o situație mai puțin bună este Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, clădirea fiind imensă și necesitând sume foarte mari pentru restaurare.

Dintre locuințe sau foste locuințe, doar cele din Bd. Elisabeta sunt în stare bună, printre care: Casa Cănănău – Restaurant – Bd. Elisabeta nr. 7, Casa Șomănescu – Cosena – Bd. Elisabeta nr. 17. Multe monumente istorice sunt în stare rea, cele mai multe locuințe private, recuperate de moștenitorii, adesea nelocalnici, ai foștilor proprietari, după ani îndelungați de procese. Acestea sunt închise, abandonate, vandalizate, propuse spre vânzare, cum ar fi Hanul Balcan – strada Ștefan cel Mare 84, imobilele din str. Marc Aureliu 10, Nicolae Titulescu 7, Cuza Vodă 30, Dragoș Vodă 8.

Câteva au fost cumpărate de cetățeni care doresc să le restaureze, întocmesc proiecte dar se lovesc de aspecte birocratice în avizare, unul dintre exemple fiind casa din str. Aristide Karatzali nr. 7. Alții, deși au mijloace materiale, nu demarează lucrările, din motive inexplicabile, cum ar fi proprietarii Casei cu Lei și Casei Manicatide de pe str. Nicolae Titulescu. În cazul unora dintre ele există proiecte mai vechi de restaurare, dar nepuse în practică, de exemplu la Casa cu Lei.
Siturile urbane – zone construite protejate – sunt în decădere.

Clădirile vechi sunt fie abandonate, fie desființate pentru a fi înlocuite cu construcții noi, fie modernizate până la desfigurare. Termoizolarea la exterior este unul dintre fenomenele distructive pentru clădirile istorice.

În intravilane, siturile arheologice sunt suprapuse de localitățile contemporane și în mare parte au fost distruse în cursul istoriei. Cele câteva monumente arheologice aflate la suprafață sunt neîngrijite și insuficient puse în valoare: Zidul de incintă al Cetății Tomis, Termele romane, Edificiul roman cu Mozaic, Vestigiile de la Poarta 1, de la Poarta 2, din subsolul Hotelului IBIS etc. În cazul unora dintre ele autoritățile locale nu dețin cadastrul necesar pentru demararea unor proiecte de restaurare.
„De-a lungul anilor s-au întreprins mai multe acțiuni de modificare a legii la nivelul Ministerului Culturii“
 
ISE: Este legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice actualizată la problemele patrimoniului cultural și istoric de astăzi? Care sunt neajunsurile acestei legi și cum ar trebui completată sau schimbată actuala lege, din perspectiva instituției dumneavoastră?
 
M.T.: Legea 422/2001 este cea mai importantă lege în domeniul patrimoniului imobil. Probabil, inițial, a avut la bază modele occidentale. Însă, în decursul celor 15 ani de la emitere, nu a fost actualizată, rămânând neadecvată, în anumite aspecte, în raport cu realitățile practice, cu situațiile concrete din teritoriu.

De exemplu nu sunt prevăzute contravenții și amenzi pentru intervenții în siturile urbane (zone construite protejate), în zonele de protecție ale monumentelor istorice, nu se prevăd amenzi pentru nerespectarea avizelor emise în aceste zone. Procedurile de clasare a monumentelor istorice, ca și cele de declasare în caz de dispariție, sunt extrem de dificile, aproape inabordabile. Legea prevede aplicarea dreptului de preemțiune al statului la toate schimbările de proprietate în situri, proceduri cronofage și inutile, fără ca acest drept să fie exercitat vreodată etc. Obligațiile de folosință, necesitând acte și studii, nu pot fi întocmite decât cu sprijinul proprietarilor, care nu sunt interesați să colaboreze.
 
Citește materialul integral pe info-sud-est.ro
 

Autor: Cristian Andrei Leonte
sursa: info-sud-est.ro