Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
10:41 23 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

info-sud-est.ro Arheologul Aurel Mototolea, despre șantierul din zona „Lupoaică”. „Investiția va continua, dar cu respectarea propunerilor de conservare și restaurare”

ro

19 Jul, 2016 14:31 1222 Marime text
Aurel Constantin Mototolea are 49 de ani, este muzeograf și arheolog specialist, angajat în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Absolvent al Facultății de Istorie și Științe Sociale din cadrul Universității ”Ovidius” din Constanța (1997), Aurel Mototolea este, în prezent, doctorand al Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” din București. Totodată, este unul dintre arheologii care efectuează cercetările pe șantierul deschis în urma cererii înaintate de familia Bucovală de a construi un imobil P+4 lângă statuia ”Lupa Capitolina” din centrul vechi al Constanței.

ISE: Când au fost demarate săpăturile la acest obiectiv și când preconizați că se vor finaliza?

Aurel Mototolea: Cercetarea arheologică a fost demarată la cererea beneficiarului, în vederea realizării investiției Construire imobil P+4. A început în data de 13 aprilie anul curent, însă nu se poate înainta o dată certă a finalizării, acest fapt depinzând de mai mulți factori, printre care și administrativi, factori ce nu pot fi controlați de arheolog. Pot estima însă un termen de 2 săptămâni în care lucrarea să fie încheiată, din momentul rezolvării problemelor birocratice.

ISE: Care sunt pașii care vor fi urmați după finalizarea săpăturilor arheologice?

A.M.: Odată cercetarea arheologică încheiată, urmează o primă analiză a situației din teren, precum și a materialului arheologic recuperat, rezultatele fiind cuprinse într-un Raport de cercetare arheologică preventivă. Pe parcursul lucrărilor, au fost făcute înregistrările specifice, pe secțiuni de lucru și complexe identificate (în principal măsurători și fotografii), materialele apărute fiind date spre curățare și restaurare (când este cazul) colegilor noștri de la Laboratorul zonal de restaurare – conservare.

Raportul de cercetare cuprinde o prezentare detaliată a săpăturilor arheologice (metodologie de lucru, înregistrări efectuate, situații identificate, materiale recuperate, încadrare cronologică a complexului arheologic cercetat șamd), precum și propunerile arheologilor de finalizare (sau nu) a investiției, cu anumite condiționări dacă este cazul, cum ar fi conservare și restaurare in situ a unor obiective descoperite. Odată redactat acest Raport, este înaintat spre analiză Comisiei Naționale de Arheologie, la București. Comisia, după caz, este de acord cu raportul sau solicită completări, face recomandări. Rezoluția Comisiei pleacă la Direcția de Cultură Județeană care, pe baza acesteia, emite Certificatul de descărcare arheologică, acesta fiind piesă indispensabilă din punct de vedere legal la dosarul de continuare a investiției.

ISE: Ce materiale arheologice ați găsit până acum?

A.M.: Materialele arheologice descoperite sunt multiple și diverse, fapt deloc surprinzător având în vedere amplasamentul terenului cercetat, oarecum în mijlocul orașului antic Tomis și în proximitatea unor zone cercetate anterior (OCPI, barou) unde au fost descoperite vestigii antice. Se profilează un cvartal de locuințe antice, o tramă stradală. Au fost descoperite ziduri de locuințe, în general de piatră legată cu pământ (o singură construcție are ziduri de piatră legate cu mortar), lespezi din (poate!) trama stradală, tronsoane de canalizare. Toate acestea au aceeași orientare, “curgând” pe o pantă lină spre mare, spre NE. Apare și o hazna târzie (noi am sperat să fie o fântână, similară cu cea din fața Tribunalului Constanța, dar zidul de piatră este legat cu pământ; în plus, materialele recuperate – farfurii, sticle goale, fragmente de obiecte de aluminiu etc – sunt moderne) ce se construiește peste zidul unei locuințe antice și, cel mai probabil, cu piatră recuperată din acesta. O descoperire oarecum spectaculoasă, dar nu surprinzătoare, este un mormânt de incinerație de secol I p.Chr.; din șanțul de tiraj au fost recuperate patru vase ceramice și un unguentarium mic de sticlă, precum și o parte din oasele defunctului (care au “scăpat” de calcinare), pe care sperăm să le putem analiza, pentru a obține date mai complete. Ca materiale descoperite putem aminti: veselă de diferite tipuri (farfurii, castroane, cănițe), opaițe, amfore de diferite tipuri și dimensiuni, unele reîntregibile și expozabile, monede (nu multe și doar de bronz; sunt date spre curățare la Laborator, recuperarea informațiilor istorice conținute de acestea ne pot duce spre o datare mai exactă a complexelor), bucăți de marmură, un basorelief mithraic, jucării, bucăți din vase de sticlă. În general, materialele scoase sunt similare altor descoperiri de perioadă romană din Tomis, iar ca datare ne încadrăm într-un interval larg, sec. I p.Chr. (mormântul de incinerație) / sec. III – IV p.Chr. (cele mai multe materiale) / sec. V – început de VI (pe baza unor tipuri de amfore și a unor monede, precum și cu analogii cu descoperiri din alte zone ale orașului vechi).

ISE: Care va fi destinația materialului arheologic important descoperit în timpul săpăturilor și cum va fi valorificat acesta?

A.M.: Instituția depozitară a materialului arheologic descoperit va fi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC). Acest material urmează să fie prelucrat și analizat din punct de vedere științific, iar rezultatele vor intra în circuitul informațional în intervalul imediat următor încheierii cercetării, pe mai multe canale, dintre care amintim: publicare în Cronica Cercetărilor Arheologice din România (C.C.A.); prezentare la Simpozionul național Oltenia. Interferențe culturale din luna octombrie a.c.; publicare articol în revista Oltenia. Studii și comunicări. Istorie – Arheologie; publicare în revista muzeului, Pontica. Dar primul pas spre valorificare va fi făcut în data de 01 august, când basorelieful mithraic va fi prezentat în cadrul Exponatului lunii la sediul MINAC din Piața Ovidiu. Acest basorelief este o mostră tipică de artă provincială, are toate atributele cultului reprezentate și este o nouă dovadă a intensității practicării acestui cult în Dobrogea romană la începutul secolului IV, în special de către militari. După ce vom avea măsurătorile finale, vom înscrie punctul cercetat în RAN (Registrul Arheologic Național).

ISE: Ce se va întâmpla cu viitoarea investiție dacă Ministerul Culturii va dispune conservarea anumitor porțiuni din zonă?

A.M.: Acest aspect rămâne la latitudinea beneficiarului. Dar ca linie generală, investiția va continua, cu respectarea propunerilor de conservare și restaurare. Probabil se va regândi planul construcției, astfel încât porțiunile de interes arheologic să fie conservate in situ și totodată să poată fi puse în valoare din punct de vedere turistic. Până la urmă, acest fapt este benefic și pentru investitor, putând constitui o modalitate de publicitate, plus satisfacția de a face ceva util pentru comunitate. Dar în mod cert va fi benefic pentru oraș, turism și istoria locurilor.

ISE: Care sunt etapele procesului de descărcare arheologică? Cum se desfășoară pas cu pas un proces de cercetare arheologică?

A.M.: Procesul de cercetare arheologică este unul extrem de precis, deși este greu de previzionat ce ascunde pământul. În primul rând, se lucrează pe bază de planuri, nu se lasă nimic la voia întâmplării. În cercetarea preventivă (înțeleg că la aceasta vă referiți, vorbind despre cazul de față; mai este și cercetarea sistematică, unde procesul este în mare parte similar, dar aceasta este o altă discuție) arheologul trebuie să știe de la bun început de ce și pentru ce sapă. În general, trebuie descărcată de sarcină arheologică o suprafață oarecare, pe care se va construi ceva, se va face o investiție. Aici deseori se face o confuzie. Pe o suprafață a proprietății de 1000mp, spre exemplu, se construiește o casă – să zicem – care va avea amprenta la sol de numai 150mp. Deseori planurile prezentate la începutul lucrărilor cuprind de regulă coordonatele (în sistem Stereo70) întregii proprietăți, dar ceea ce va cerceta arheologul și va fi finanțat de către beneficiar sunt numai acei 150mp. Numai pe această suprafața este permisă decărcarea de sarcină arheologică. Odată stabilită suprafața ce urmează a fi cercetată, se trasează secțiuni sau carouri (funcție de configurația terenului) cu martori de control între ele, sau se sapă în suprafață. Este important să surprinzi complexele de locuire (dacă există) și să nu le distrugi. Săpătura se adâncește până la nivelul de pământ galben natural unde, ca și în prezent, se făcea fundarea construcțiilor și în antichitate. Toate etapele cercetării se înregistrează, în carnetul de șantier și cu fotografii. Odată încheiată săpătura, se trece prin etapele pe care vi le-am precizat puțin mai înainte.

ISE: Cum arată o zi din viața unui arheolog?

A.M.: La fel ca viața zilnică a altor sute de milioane de oameni: deșteptarea, cafeaua (sau nu), ziua de lucru, familia, preocupările obișnuite. Ceea ce face diferența este motivația. Sau pasiunea. Este mai mult un hobby decât o profesie. Sau dacă vreți, este un hobby plătit, nu suficient în comparație cu alte domenii, dar știți cum e, porțile recalificării profesionale sunt larg deschise, nu te ține nimeni legat în sistem. În arheologie rezistă doar acele persoane care chiar doresc să practice arheologia, cei care o privesc ca pe o slujbă oarecare, mai devreme sau mai târziu “capitulează”. Aș mai adăuga că este necesară o pregătire continuă, niciodată nu poți spune: gata, știu suficient!

A consemnat Andreea Pavel

Sursa: info-sud-est.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii