În Constanţa au fost sesizate cazuri de scarlatină, însă nu au fost declarate oficial!

Mulţi oameni au auzit despre scarlatină, dar puţini ştiu simptomele exacte sau ce trebuie să facă atunci când constată că un copil are scarlatină. În principal trebuie ştiut că scarlatina este o boală infecţioasă, contagioasă, care afectează în primul rând copiii mici.
 
Trebuie știut faptul că toate bolile infecţioase debutează cu febră. Deci, dacă veți constatata că un copil are febră, trebuie să știți că el nu are voie să se ducă la şcoală. Febra este un semn că boala este una serioasă, infecţioasă! Indiferent că este vorba despre scarlatină sau altceva. Când un copil are febră, în mod obligatoriu trebuie dus la medicul de familie care trebuie să aibă grijă ca infecţia să fie ținută sub control, astfel încât acel copil să nu îi îmbolnăvească pe cei din jur.
 
Când vine vorba de scarlatină, să ştiţi că după febră apar imediat bubele. Dacă nu aţi avut scarlatină, fiind o boală eruptivă, este mai contagioasă în perioada dinaintea erupţiei. Scarlatina necesită internare de urgenţă, însă multe persoane vor să se trateze la domiciliu. Acest fapt face ca în evidenţele Direcţiei Naţionale de Sănătate să nu existe o statistică clară.
 
Există informații că și în Constanţa au fost sesizate cazuri de scarlatină de către anumite cadre didactice de la mai multe școli şi grădiniţe, însă acestea nu au fost declarate încă oficial! Nu am reușit astăzi să luăm legătura cu medicul Stela Halichidis, director Spitalul de Boli Infecţioase Constanţa, însă vom reveni imediat ce vom avea un punct de vedere.
 
Boală infecțioasă, scarlatina apare în epidemii, școlile și grădinițele fiind terenul preferat al acestei boli deosebit de contagioase. Acum un secol, era o cauză importantă de deces în rândul copiilor. Astăzi, este aproape inofensivă, datorită tratamentelor corect administrate.
 
Scarlatină prezintă un caracter sezonier de toamna-iarnă şi primăvară, cu incidenţa maximă în luna noiembrie şi incidenţa minimă în luna aprilie, având caracter epidemic la 5-6 ani, cu apariţia de focare epidemice în colectivităţile de copii preşcolari sau şcolari.
 
Grupa de vârstă cea mai afectată de scarlatină este de 5-9 ani, mai frecvent de 4-5 ori în mediul urban faţă de cel rural. Sub vârstă de 1 an, scarlatină apare în mod excepţional.
 
Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu bolnavii sau cu alte infecţii streptococice, cât şi cu purtătorii de streptococ beta-hemolitic.
 
Șapte simptome caracteristice ale scarlatinei:
 
1. Boala debutează cu febră, care poate atinge valori de 39-40°C, dureri în gât și vărsături.
 
2. Copilul e agitat, refuză mâncarea și are dureri puternice la înghițit.
 
3. Ganglionii locoregionali (cei de sub bărbie și de pe părțile laterale ale gâtului) sunt măriți și dureroși la pipăit.
 
4. Elocvente sunt modificările specifice ale limbii: în prima zi aceasta prezintă un depozit alb-slăninos (“limbă de porțelan”), în a doua zi se descuamează dinspre margini spre bază, în a treia zi are vârful descuamat, în a patra zi e descuamată total și capătă o culoare zmeurie, apoi, în perioada de convalescență se reepitelizează (se acoperă de un strat de celule noi), situație cunoscută cu termenul de “limbă lăcuită”.
 
5. Erupția, cauzată de toxina eritrogenă secretată de streptococ, se instalează după 24-48 de ore de la debut. Aceasta este difuză, stacojie și e punctată de mici bubițe roșii, aspre la pipăit. Este mai intensă pe partea antero-internă a membrelor, la plicele de flexiune și mai ales la plica cotului, unde apare o linie transversală, ușor hemoragică (semnul Pastia).