File din istoria Dobrogei-13 iulie 29 de ani de la moartea pilotului Horia Agarici, supranumit Salvatorul Constanţei

Horia Agarici a fost un căpitan aviator al Forţelor Aeriene Române, unul dinaviatorii de elită al celui de-al Doilea Război Mondial alArmatei Române, poet şi autor român. Pentru faptele sale extraordinare de vitejie din timpul celui de-al doilea război mondial a fost supranumit şi Salvatorul Constanţei..

Născut la 6 aprilie 1911 la Lausanne înElveția, Horia Agarici şi-a petrecut copilăria laIaşi. După începerea cursurilor liceale în acest oraş, familia s-a mutat la Braşov, unde Horia termină a terminat studiile liceale la Liceul Doctor Ioan Meşotă. După un an de studii la Politehnica din Timişoara, a decis să devină ofiţer de aviaţie, urmând cursurile Şcolii de aviaţie militară de la Cotroceni. După obţinerea brevetului depilot de război, la16 aprilie 1934, proaspătul aviator militar va activa în cadrul mai multor escadrile, zburând pe diferite tipuri de avioane. A participat, cu gradul de locotenent aviator, la manevrele regale din anul 1938.

La 22 iunie 1941, la ordinul (rămas în istorie) lui Ion Antonescu, trupele române au trecut Prutul. Începea o lungă campanie, al cărei obiectiv era eliberarea unor teritorii aparţinând României, ocupate samavolnic de Uniunea Sovietică.

Primii care au intrat în luptă au fost, în ambele tabere, aviatorii. Formaţiunile de bombardament au survolat linia frontului, în căutarea unor ţinte care să afecteze decisiv puterea de luptă şi economică a inamicului. Astfel, în primele ore de dimineaţă, o formaţie de şase bombardiere sovietice s-a apropiat, peste Marea Neagră, de instalaţiile portuare ale Constanţei. Escadrila 53, afectată apărării litoralului, era plecată în misiune. Numai locotenentul Horia Agarici, cu rezervoarele de carburant perforate, a rămas pe aerodromul Mamaia. Totuşi, conjunctura a făcut din Agarici un adevărat simbol al aviaţiei de vânătoare.

Doborârea a trei bombardiere

În 1941, el primeşte comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Unitatea era dotată cu avioane Hurricane. "În dimineaţa de 23 iunie 1941, piloţii escadrilei au primit ordinul de a însoţi o formaţiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor scurgeri de combustibil a fost nevoit să revină la bază Şi, imediat, tehnicienii au încercat să remedieze defecţiunea.

La ora 12:00 s-a dat alarma: au fost semnalate bombardiere sovietice, care, după toate aparenţele, se îndreptau spre Constanţa, cu misiunea probabilă de a ataca portul. În ciuda tuturor regulamentelor, Agarici decolează fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind "la vânătoare". Norocul şi simţul său de orientare îl ajută şi, în curând apare în faţa sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, un grup de cinci avioane de bombardament, neînsoţite. Profitând de poziţia favorabilă (deasupra şi în spatele ţintei), Agarici atacă. Întâi trage în bombardierul din capul formaţiei. Îl loveşte decisiv. Avionul sovietic cade în mare şi explodează odată cu bombele pe care le transporta. Printr-o ranversare şi un semitonou, Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade. Apoi atacă şi al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deşi nu are incendiu la bord. În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire şi de artileria antiaeriană română.

Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe Mamaia, în limită de benzină. Rezultatul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două atribuite locotenentului Horia Agarici şi al treilea, în comun, aviatorului şi A.C.A.

La revenirea la sol, Agarici a fost felicitat de comandantul flotilei, şi de camarazii săi.

Remarcabila victorie a fost citată prin ordin de zi pe armată, fiind apoi preluată şi amplificată de ziare şi de Radio România. Celebritatea lui Agarici a fost asigurată şi prin versurile luiPăstorel Teodoreanu, puse pe note deGherase Dendrino pentru un şlagăr la modă în vara lui 1941.

"A plecat la vânătoare Agarici A plecat ca să vâneze bolşevici..."

Veteranii din al doilea Război Mondial (chiar şi din trupele terestre) îşi amintesc cum îl fredonau atunci când avioanele cu cocardă tricoloră survolau linia frontului.

Din păcate, probabil ca urmare a invidiei unor superiori, la 3 august 1941 Horia Agarici a fost mutat de la Escadrila 53 la I.A.R. Brașov, ca pilot essayeur, deşi între timp fusese decorat cu: "Virtutea Aeronautică clasa a treia", "Coroana României cu spade şi panglică de Virtute Militară clasa a cincea" şi cu "Crucea de fier" germană, fiind avansat la gradul de căpitan aviator. Mai târziu a revenit în luptă, reuşind ca, până la sfârşitul războiului să mai doboare încă trei avioane inamice, cu toate că firea lui poetică şi nostalgică îl arăta superiorilor ca pe un tip incapabil să lupte.

După război, căpitanul aviator Horia Agarici este trecut în rezervă, pentru a presta diferite activităţi fără nici o legătură cu meseria şi pasiunea lui, zborul. Ca o consecinţă a servitudinii faţă de Moscova a regimului comunist din România, în anul 1955 el este degradat, ca şi alţi aviatori care se distinseseră pe frontul de est. A fost reabilitat şi i-a fost redat gradul de căpitan de abia în 1965.

A murit în 1982, la Eforie, fiind înmormântat cu onoruri militare.

Poetul Agarici

Horia Agarici este amintit şi de istoria literaturii române. A publicat mai multe cărţi, printre care volumul de versuri "Acorduri şi armonie", cel de nuvele "Şoimanu Furtună", precum şi tratatele de specialitate "Aviaţia de vânătoare" şi "Lupta în cer". Poate că versurile lui nu îl ridică la valoarea unui mare poet, dar pasiunea care le-a inspirat este remarcabilă, pentru că este aceeaşi care l-a călăuzit în luptă: "Pe zarea mării, case sclipesc în alb de viaţă? şi moartea se apropie pe aripi de păgân.../ Dar iată-un fulger rece, avânt fără stăpân, / Un şoim de fier şi flăcări, pierind în dimineaţă." (Încăierare în văzduh).

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Agarici