Direcţia Hidrografică Maritimă, la ceas aniversar

Reglementarea segmentului hidrografiei româneşti s-a realizat la data de 23 februarie 1926, când a fost înfiinţat Serviciul Hidrografic Maritim al României, precursorul actualei Direcţii Hidrografice Maritime (DHM), dar începuturile activităţii hidrografice în ţara noastră apar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi sunt strâns legate de numele unui ofiţer de marină, locotenentul comandor Alexandru Cătuneanu.
     În perioada 1897-1899, un grup de ofiţeri de marină a desfăşurat activităţi de cercetare hidrografică, realizând prima hartă românească de navigaţie. Această hartă a fost prezentată, în anul 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, unde a primit medalia de aur. Harta a fost cunoscută în Marină sub numele de "Harta Cătuneanu", fiind utilizată în navigaţie până în anul 1951. 
     În primele decenii ale secolului XX, elementele unei hărţi (localităţi, şosele, lacuri, râuri etc.) erau "aşezate" cu tocul şi peniţa. Ulterior, în anii '70, s-a trecut la executarea hărţilor cu ajutorul coordonatografului, un sistem rectangular, alcătuit din două rigle gradate, perpendiculare între ele. 
     În anii ‘80, era folosită gravarea. Harta era imprimată pe o folie de plastic, pe care era pusă o emulsie (colodiu umed). Pe acest colodiu se executau elementele hărţii cu ajutorul pantografului şi a cercului gravimetric. 
     Începând cu anul 2002, fluxul de producţie al hărţilor de marină este complet digitalizat. Hărţile marine se execută pe calculator, cu ajutorul unui program specific, numit CARIS. Tot în anul 2002, s-a realizat prima hartă de navigaţie electronică, conform standardului Organizației Hidrografice Internaționale.