Cutremure uriaşe ca cel din Japonia se pot produce şi în alte zone

Până la 11 martie, cutremure gigantice, cu o magnitudine de 9,0, au fost înregistrate doar în câteva regiuni, şi anume în Chile, Alaska, Kamceatka şi Sumatra. Nicio dovadă sau indiciu nu permiteau, deci, să se ia în calcul posibilitatea unui cutremur de o asemenea violenţă de-a lungul fosei oceanice japoneze, cu excepţia, poate, a unui eveniment care a avut loc în anul 869, slab documentat, relevă acest studiu al seismologilor japonezi, publicat în revista ştiinţifică Nature. Nord-estul Japoniei a cunoscut, desigur, numeroase cutremure de o magnitudine de 7,0, dar nu a mai înregistrat, din 1923, niciunul care să depăşească 7,5. De asemenea, nu există nicio mărturie istorică despre un cutremur cu o intensitate mai mare de 8,5 din secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, cutremurul-record din Tohoku-Oki, care a devastat coasta de est a Japoniei, la 11 martie, s-a produs. Iar "el aminteşte posibilitatea ca seisme cu magnitudinea de 9,0 sau mai mare să aibă loc de-a lungul altor falii, chiar şi în absenţa unui precedent" cunoscut, insistă Shinzaburo Ozawa şi alţi cercetători din cadrul Autorităţii japoneze pentru Informaţii Geospaţiale. Evaluările realizate doar pe baza datelor istorice fiind insuficiente, "este, deci, imperativ (necesară) supravegherea acumulării de tensiuni telurice", pentru a estima mai bine riscurile seismice, apreciază ei. Seismologia beneficiază, în fapt, din anii '90, de dezvoltarea tehnologiilor spaţiale, care permit măsurarea prin satelit a deformării suprafeţei terestre, la limita plăcilor tectonice şi gropilor marine. Japonia se află în vârful acestor noi sisteme GPS şi a creat, încă din 1994, o reţea de staţii de măsurare în timp real, intitulat GeoNat.