De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
14:13 18 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Bunătatea oamenilor, călcată-n picioare de o... ţeapă! Când ‪‎leucemia e minciună

ro

15 Jul, 2016 00:14 681 Marime text
Uneori, se întâmplă să dăm de poveştile unor oameni îndureraţi de viaţă şi să nu ne lăsăm până nu îi ajutăm. Însă ce facem când ne ajung în fața ochilor oameni bolnavi de leucemie, care, de fapt, NU sunt bolnavi de leucemie?

În cele ce urmează vă prezentăm un caz ce ne-a lăsat cu un gust amar. Încă o dată, bunătatea oamenilor a fost călcată-n picioare de o... ţeapă. „Nu vă spun câţi prieteni îmi spuseseră că fata are de ani buni aceeaşi ‪poveste despre ‪‎leucemie”.

Deoarece comentariile nu-şi mai iau rostul, vă prezentăm prin ce a trecut o tânără, care a ţinut să împărtăşească experienţa ei în mediul online.

„Acum ceva timp, mai exact pe 22 mai, vă prezentăm situaţia dramatică a unei fete de doar 23 ani, bolnavă de leucemie, cu un copil de şapte ani, ce riscă să fie evacuată pentru că nu şi plătise chiria de doar 230 de lei. Urma să înceapă serviciul în câteva zile, însă avea nevoie de bani până atunci. Ar fi putut face şi o transfuzie de sânge/transplant de măduvă, existând un donator compatibil în Slobozia, însă nu putea beneficia de asigurarea medicală. I-am lăsat câteva zeci de lei în acea zi şi v-am cerut ajutorul.

Câteva zile am ţinut legătură cu ea, mă suna în fiecare zi. Cu ajutorul a doi prieteni i-am oferit suma de 340 lei la 3 zile după ce am cunoscut-o. Mi-a cerut şi hăinuţe şi, evident, i-am oferit. Mă suna zilnic şi mă întreba ce a mai donat lumea pentru că avea nevoie de 400 lei pentru acel transplant, după ce o ajutase cineva cu 1000 lei. A existat o prietenă care a share-uit postarea mea şi ai căror prieteni s-au oferit să o ajute cu mult mai mult, însă după ce urma să i facem vizită acasă, undeva în zona Ferentari/Sebastian (?). Cu o oră înainte de a merge la ea, după ce confirmase de mai multe ori că e ok să mergem, mi-a spus că nu se poate, că a murit tatăl proprietarului casei în care ea închiria o cămăruţă, dar poate pot să merg miercurea ce urma. I-am spus că rămâne să ne mai auzim. Nu m-a mai sunat. Am sunat-o eu după 10 zile şi m-a "certat" din prima că n-am sunat-o să mă duc la ea. A rămas că mă primeşte când vreau eu şi să ne auzim în weekend. Nu m-a mai sunat. M-a sunat o dată să-mi spună "Hristos s a înălţat" (as if!) şi încă o dată la ceva timp să mă roage să şterg postarea cu ea că o văd colegele de muncă şi râd de ea. Am întrebat-o cine sunt prietenele întrucât postarea fusese privată (nu fusese, da' nu-s nici eu chiar toantă). N-a ştiut să-mi spună, dar a rămas să mă sune a două zi şi să-mi spună numele lor. Nu mai e nevoie să spun că nu m-a mai sunat... Până acum fix o săptămâna când m-a sunat de pe un alt număr. Necunoscând numărul n-am răspuns.

A doua zi m a sunat iar şi chiar a insistat. Am răspuns pentru a auzi o voce în hohote de plâns. Mi-a spus că i-a murit copilul. În noaptea aceea. Pe nepusă masă. Septicemie. Fără simptome. (De ce oare mă sunase cu o zi înainte dacă băieţelul murise în noaptea/dimineaţă aceea?!). Avea nevoie de 400lei să-l transporte de la morgă la capela. Restul avea să fie gratis. Mi am dat întâlnire cu ea la spital într o ora (atât mi-a spus că îi ia să ajungă, ea fiind "departe"). După 30 min am sunat-o iar să văd pe unde este. Tot departe, dar pe drum. Urma să ajungă într-o ora din acel moment. Am aşteptat-o la spital şi după o oră şi ceva am sunat-o. Mi a răspuns şi mi-a spus că nu vine. Auzindu-mi nedumerirea (mai degrabă consternarea, întrucât apucasem să vorbesc şi cu băieţii de la poartă şi îmi spuseseră că e imposibil să fie un copil mort la ei sau să fi murit la ei în cursul nopţii) din voce probabil, a început să plângă şi să-mi spună că nu vine că îi e rău, că ea nu mai poate, că nu mai are nevoie de ajutorul nimănui, că se descurcă singură.

Nu vă spun câţi prieteni îmi spuseseră că este ‪#‎ţeapă, că e ‪#‎cerşetorie sau ‪#‎cersetoriemascata, că fata face asta de ani buni, că are aceeaşi ‪#‎poveste despre ‪#‎leucemie. Tot ce puteam gândi atunci era "cum poate minţi cineva despre moartea unui copil sau chiar a propriului copil?!" Trebuia să fie adevărat, nimeni n-ar minţi în legătură cu aşa ceva.

Dar să revenim în zilele noastre. Astăzi pe drum spre casă (întâmplător eram acolo pentru că mi se anulase un curs), la un semafor prins pe roşu se deschide portiera taxiului din faţa mea şi coboară o tipă şi încă una şi încă una şi un tip. Tot de etnie romă în afară de ultima tipă coborâtă care, spre surprinderea mea era ‪#‎Mihaela mea, ‪#‎fatadinKaufland, ‪#‎fatacucerceldeperla, ‪#‎fatacuturban dar fără ‪#‎turban de data aceasta. Tot părul în cap, nici urmă de chimioterapie. Şi a aprins o ţigară şi a luat-o spre parcul IOR.

Dacă nu spunea nimic despre copil, probabil că lăsam lucrurile aşa. O ‪#‎păcăleală în plus. Dar pentru că a minţit că i-a murit copilul, vreau să o fac vedetă pe facebook, să o vadă toată lumea şi să o recunoască pe stradă pentru a nu mai putea păcăli pe nimeni. Aşadar, apelez la ajutorul vostru: daţi cu share să ajungă la toată lumea! Mulţumesc!”, este mesajul complet postat pe reţeaua de socializare.

Ti-a placut articolul?

Comentarii