Astăzi se împlinesc 70 de ani de la moartea celebrului Zavaidoc (video)

Astăzi se împlinesc 70 de ani de la moartea celebrului Zavaidoc. Zavaidoc, pe numele său real Marin Teodorescu, s-a născut la 8 martie 1896, la Pitești. A fost fiul vestitului lăutar Tănase Teodorescu și al Constandinei.
 
Se pare că supranumele de ''Zavaidoc'' l-a primit pe când îi înveselea pe ofițerii serviciului militar (1916-1918), fiind “botezat” astfel de la o variantă lexicală regională veche, ''zavaidoacă'', care însemna ''năbădăiosul'', ''zurbagiul'', fire iute, om pus pe veselie și nebunii. În perioada interbelică, a preferat să cânte prin localurile din București, dar și în multe alte orașe ale țării, deși fusese solicitat de compozitori renumiți, chiar pentru a cânta opera, conform Wikipedia.org.

A fost invitat să cânte și în străinătate, iar în 1937, a însoțit delegația României la Expoziția Universală, cântând la Paris. Prin 1925-1926 a semnat primul contract (Casa de discuri Columbia), scoțând apoi disc după disc, în jur de 30 (la ''His Master's Voice'', Odeon, Cristal ș.a.), cuprinzând șlagăre precum: ''De când m-a aflat mulțimea'', ''Dragostea e ca o râie'', ''Foaie verde spic de grâu'', ''Mărie și Mărioară'', ''Pe deal, pe la Cornățel'' sau vestitul ''Cântec al lui Zavaidoc'', care i-au adus câștiguri de milioane de lei.

Localul ''Cireșica'' de lângă Cișmigiu, în care petrecea boema Bucureștilor, ajunsese să fie cunoscut, pentru călătorii cu tramvaiul, ca stația Zavaidoc.

 S-a căsătorit la 43 de ani, cu o femeie mai tânără cu 15 ani decât el, Constanța. La 9 noiembrie 1940, soția sa îi aduce pe lume primul copil, o fetiță, botezată tot Constanța. La 26 ianuarie 1942, la Pitești, i se naște băiatul, botezat chiar... Zavaidoc.

În 1943, plutonierul în rezervă Zavaidoc primește ordin de concentrare la o unitate din Târgoviște, apoi pleacă la Tighina, unde cântă pentru armata română. Militarii au făcut un șlagăr din cântecul său ''Soldățelul lui tăticu''.

Bombardamentele din 1944 îl prind pe Zavaidoc la București. Casa lăutarului din apropierea Gării de Nord este dărâmată, iar sora sa Zoe moare în bombardament, lăsând cinci copii în urmă. Îndurerat, Zavaidoc se refugiază la Caracal, noaptea cântând, ziua stând prin adăposturi. Ziua de 23 august 1944 îl găsește ca solist la restaurantul Viscol din Vișoi, Câmpulung-Muscel. De la Câmpulung ajunge la Turnu Măgurele, unde, la 26 noiembrie, i se naște al treilea copil, Niculina.

Ruinat, fără casă, cu grija nepoatelor sale și a celor trei copii, Zavaidoc cade la pat, grav bolnav și este internat la Spitalul Filantropia din București, la 31 decembrie 1944. A murit la 13 ianuarie 1945 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Începând cu 2006, timp de trei zile, în fiecare lună noiembrie, Primăria Municipiului Pitești, prin Centrul Cultural, organizează Festivalul Național de Muzică Lăutărească Zavaidoc.