Acuzații explozive „Pacienții de la Colectiv nu au primit sânge controlat bacteriologic”!

Sângele transfuzat în România este verificat doar virusologic, nu și bacteriologic. Nici măcar arșii de la Colectiv nu au primit sânge verificat bacteriologic. Acuzațiile, extrem de grave, sunt făcute asumat, cu nume și prenume, de doi specialiști de la Laboratorul Central de Control al Calităţii Sângelui (LCCCS), din cadrul Institutului Național de Transfuzie Sanguină (INTS), respectiv șeful laboratorului, dr. Ovidiu Coban și dr. biol. Maria Dobreanu.
 
„Testarea bacteriologică nu se face la sângele care se distribuie la spitale şi bolnavii de la Colectiv nu au primit componente sanguine controlate bacteriologic, nici măcar concentrate trombocitare controlate bacteriologic pentru care ar fi avut o indicaţie transfuzională absolută. Iradierea produselor de sânge, ca şi compatibilizarea sângelui, se face dedicat pentru pacienţi cu identitate cunoscută pe baza indicaţiilor transfuzionale, şi anume: nou-născuţi, copii, pacienţi imunodeprimaţi şi politransfuzaţi, ceea ce nu a fost cazul pacienţilor de la Colectiv”, declară cei doi, pentru puterea.ro.
 
Conducerea INTS și a Centrului de Transfuzii Sanguine București (CTSMB) combat afirmațiile celor doi și susțin că situația este sub control: „Controlul de calitate se face conform ghidurilor UE aprobate de MS care recomandă să fie testate 1% din produse, fapt confirmat și de scrisoarea metodologică trimisă CTS-urilor de către DJ. Dr. Coban în 2015. Din raportările pe anul 2015 primite de la CTS-uri se constată că au fost controlate 7.7% din totalul unităților recoltate și 10,04% din concentratele trombocitare. Putem concluziona că sunt respectate recomandările UE. (...)Testarea bacteriologica se face la sângele care se distribuie la spitale. Pacienții de la Colectiv prin arsură le-a lipsit tegumentul care este o bariera protectoare și atunci riscul de infecții creste exponențial. Controlul bacteriologic la CTS s-a făcut conform ghidurilor și in plus pentru siguranță sângele a fost iradiat”, afirmă, pentru PUTEREA, directoarea INTS, dr. Luminița Rusen și directoarea CTSMB, dr. Doina Goșa.
 
Însă Coban și Dobreanu insistă: „Răspunsul doamnelor Rusen și Goșa se referă evident doar la controlul hematologic al produselor sanguine, deoarece normele U.E. recomandă testarea la 1% din produse doar pentru acest tip de control (nu şi pentru controlul bacteriologic). Este adevărat că fiecare CTS are personalitate juridică şi ar trebui să-şi facă propriul control de calitate la produsele pe care le procesează. Din păcate din raportările pe care le-am primit pentru 2015, doar 14 din 28 de CTS şi-au făcut controlul hematologic de calitate. Datele din raportările pe care le-am primit noi arată cu totul alte valori decât cele comunicate de direcţia INHT, doar CTS Argeş Piteşti a controlat 7,64% din totalul unităţilor recoltate, iar CTS-Bucureşti 0,91%. Media pe cele 14 CTS care ne-au raportat a fost de 2,285% din totalul unităţilor sanguine şi nu de 7,7% (...)D-na Dr. L.Rusen confundă controlul hematologic cu cel bacteriologic. Conform legislaţiei trebuie testate până la 100% dintre concentratele trombocitare, nu 1% dintre produse, după cum reiese şi din Ghidul Consiliului Europei paginile 88-91”.
 
Ministrul Sănătății se declară foarte îngrijorat de informațiile obținute de ziarul Puterea.
 
„Din ceea ce știm, sunt respectate standardele din domeniu. Însă, fiindcă există aceste acuzații ce nu pot fi trecute cu vederea, trimit Corpul de Control în regim de urgență la INTS, pentru a clarifica situația”, a declarat dr. Patriciu Achimaș Cadariu.
 
Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională (INHT), rebotezat Institut Național de Transfuzie Sanguină (INTS) coordonează activitatea celor 41 de centre de transfuzie judeţene şi a Centrului de Transfuzie Bucureşti, toate fiind unităţi cu personalitate juridică proprie.
 
Laboratorul de Control de Calitate al Sângelui şi Produselor de Sânge din cadrul INHT e departamentul cu atribuţii în monitorizarea controlului de calitate hematologic, bacteriologic şi biochimic al sângelui donat şi derivatelor sanguine obţinute în cele 42 centre de transfuzie din rețea. Astfel de departamente sau structuri organizatorice există în toate sistemele şi institutele de transfuzie din lume.
 
În interiorul INTS s-a declanșat un conflict puternic, după instalarea în funcția de director a dr. Luminița Rusen, eveniment petrecut în luna august 2015. Cei doi specialiști ai Laboratorului de Control al Calității Sângelui (dr. Coban și dr. biol. Dobreanu) se tem că aceasta încearcă să transforme Institutul într-o clinică dedicată bolnavilor de hemofilie și talasemie, neglijând controlul bacteriologic al sângelui și activitatea de cercetare în domeniul calității sângelui.
 
Începând de anul trecut, conducerile Institutului și Ministerului Sănătății sunt bombardate cu memorii care deplâng situația LCCCS și acuză manevre de culise ale directoarei Rusen, în scopul izolării și chiar a desființării Laboratorului.
 
În luna februarie 2016, Ministerul Sănătății (MS) i-a transmis un răspuns dr. Coban, din care reiese că, verificările efectuate, anul trecut, de Corpul de Control al MS, având ca tematică „inclusiv o mare parte dintre lucrurile sesizate de dr. Ovidiu Coban”, au confirmat iregularitățile, fiind sesizate mai multe instituții, printre care și Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Raportul, însă, nu este public în acest moment, iar conducerea INTS susține că acesta conține aspecte neimputabile actualei conduceri.
 
În cursul lunii martie, Coban și Dobreanu au fost invitați să evacueze incinta laboratorului, fiindu-le pus la dispoziție un alt spațiu, recent amenajat, în interiorul Institutului. Cei doi susțin că acest spațiu este impropriu desfășurării activităților de laborator, fiind, de fapt, amenajat în scopul unor activități clinice. De aceea, nu acceptă strămutarea, fiind convinși că urmează, în faza următoare, să fie lăsați complet fără spațiu și fără obiectul de activitate.
 
Ce susțin dr. Coban și dr. biol. Dobreanu
 
Cei doi specialiști au contactat Puterea cu mai mult timp în urmă, însă, după dezvăluirea informațiilor explozive au cerut o amânare a publicării acestora, în încercarea de a urma toți pașii procedurali în interiorul sistemului. Au revenit după ce s-au convins că semnalele de alarmă pe care încearcă să le tragă nu sunt băgate în seamă de decidenți.
 
Am sintetizat, în continuare, principalele probleme semnalate de cei doi specialiști.
 
1. Laboratorul Central de Control al Calităţii Sângelui şi produselor sanguine labile se desfiinţează, în timp ce pacienții transfuzați din România au toate şansele să moară cu septicemie, deoarece sângele şi produsele de sânge trimise la spitale nu sunt controlate bacteriologic! Iar motivul este lipsa dotării corespunzătoare a centrelor de transfuzie.
 
2. În celelalte țări din Uniunea Europeană, 100% din concentratele trombocitare sunt controlate bacteriologic. În România procentul este 0%. ZERO! Se aruncă, în schimb, milioane de lei pe controlul bacteriologic al rebuturilor rezultate din procesarea sângelui, proces care nu are absolut nicio valoare în asigurarea securităţii transfuzionale a bolnavilor. Nu se testează produsele de sânge în sine, care ajung efectiv să fie transfuzate la bolnavi.
 
3. Fiecare Centru de Transfuzie Sanguină (CTS) face cum doreşte. În orice ţară civilizată, există proceduri clare care, dacă nu sunt respectate, există metode şi organisme de control, cu capacitatea de a sancţiona orice abatere, până la pierderea locului de muncă. În România, în domeniul strict al tehnologiei transfuzionale, nu există nici un control extern, nici un organism al statului care să-l facă. Zero la sută dintre produsele transfuzate în România sunt controlate bacteriologic, în timp ce în Germania, de exemplu, 40% sunt controlate, iar concentratele trombocitare, care se păstrează maximum 5 zile la temperatura camerei, sunt controlate în proporţie de 100%. În ţările dezvoltate din U.E. se încearcă cu mari eforturi menţinerea unei rate a contaminării bacteriene a produselor sanguine de sub 0,2%. În România această cifră nici măcar nu se cunoaşte datorită lipsei unui control bacteriologic. În aceste condiții, riscul transfuzional depăşeşte beneficiul terapeutic!
 
4. Caz unic în Europa, România nu dispune încă de un sistem funcţional de hemovigilenţă, astfel că nu cunoaştem încă numărul de accidente şi incidente transfuzionale apărute în decursul unui an în spitale.
 
5. Doar jumătate dintre centrele de transfuzie din ţară îşi efectuează controlul hematologic al sângelui donat, fie pentru că nu dispun de un analizor hematologic, fie pur şi simplu nu vor, în lipsa unui control din partea statului.
 
6. Sângele este încă procesat folosindu-se aceleaşi prese manuale, rudimentare, pentru separarea plasmei de concentratele celulare. În restul UE sunt folosite prese automate, moderne, care permit obţinerea de produse sanguine de cea mai bună calitate.
 
7.  Testările serologice pentru determinarea grupei sanguine şi anticorpilor plasmatici iregulari se fac cu aceleaşi truse ca acum 20 de ani.
 
8. Nu există încă un fişier de grupe rare, aşa cum există pentru celule stem.
 
9. Anumite proceduri de transformare a produselor sanguine, foarte utilizate în alte ţări, ca de exemplu spălarea hematiilor, congelarea hematiilor, amestecul a 5 unităţi de concentrat trombocitar într-unul singur, pentru a avea o eficienţă terapeutică de 5 ori mai mare, nu se fac şi nu s-au făcut niciodată în România.
 
10. Audit pe procesarea şi controlul de calitate al sângelui nu s-a făcut niciodată, şi nici nu există vreo structură abilitată să-l facă.
 
11. Mai există foarte puţini adevăraţi specialişti de hematologie transfuzională. Majoritatea directorilor de CTS sunt medici de familie, fără nici o pregătire în medicina transfuzională.  Învățământul în acest domeniu este mort, mai ales pentru pregătirea cadrelor superioare. Nici măcar medicii secundari de ATI nu mai urmează un modul de hemagologie transfuzională, aşa cum se întâmpla pe vremuri în cadrul Institutului National de Hematologie Transfuzională (INHT).
 
12. Legea 282/2005 a fost republicată în MO în 2014, fără a fi nici la ora actuală funcţională, în lipsa normelor de aplicare. Funcţionăm încă după Legea 4/1995 şi HG 294/1995.
 
13. INTS nu poate asigura condiţiile necesare tratării bolnavilor de talasemie și hemofilie. Nu dispune de echipament ATI şi nici de medic ATI pentru reanimarea unui pacient care este transfuzat la noi. Prin lege, transfuziile se fac numai în mediu spitalicesc. S-au întâmplat, de altfel, numeroase accidente, iar un pacient chiar a şi murit la INTS, cu câţiva ani în urmă.
 
Replica conducerii INTS o puteți citi în puterea.ro