A murit contraamiralul de flotilă Dănuţ Toader

Laurenţiu Mironescu a anunţat pe contul său de Facebook decesul contraamiralului de flotilă Dănuţ Toader. Acesta a trecut în lumea celor drepţi pe 27 ianuarie. Mironescu a postat pe site-ul de socializare şi o scrisoare pe care colegii i-au adresat-o lui Dănuţ Toader, pe care o redăm în continuare.

„Ultima scrisoare cãtre Dan TOADER

Scris de ... mine

Sâmbătă, 29 Ianuarie 2011 15:05

Dane,

Pentru cã nu ne vom mai vedea o vreme, îţi voi face câteva mãrturisiri. Am curaj acuma, fiindcã ştiu cã nu vei mai zâmbi auzindu-le, cu acel zâmbet în care citeam cã te doare pe tine sufletul pentru durerile mele.

Stii cã iubesc Marina şi marinarii şi cã prietenii mei cei mai buni sunt marinari. Cu toate astea, îţi mãrturisesc deabia acuma cã n-am vãzut un om care sã vibreze aşa ca tine când venea vorba de Marinã, de marinãrie şi de marinari. Când începeai sã-mi povesteşti, tu nici nu mai erai acolo, cu mine, ci erai dus, cu maşina timpului, la bordul navei. Parcã îmi transmiteai de acolo, în direct, toate trãirile tale. Si când scriai despre marinari vibrai. De câte ori recitesc "Nea Goricã", râd cu amândoi ochii şi plâng, tot cu amândoi. Ai un har nebun de a mã apuca şi pe mine de o mânã şi a mã arunca înapoi, acolo, în tinereţea noastrã marinãreascã.

Si, dacã tot am zis cã fac mãrturisiri, am sã mai fac una. Eu ştiu ce ai fãcut tu acuma. Sufletul tãu era nedezlipit de tine pe puntea navei. Chiar şi când te-ai dat jos de pe navã, sufletul ţi-a rãmas tot acolo. La un moment dat, când tinereţea îti dãdea ghes, ţi-ai luat sufletul de mânã şi l-ai plimbat pe fundul mãrii. Apoi, l-ai luat şi l-ai aruncat cu paraşuta. Acuma, sunt sigur, cã l-ai lãsat sã se ridice singur, la cer. Sã vezi cum se descurcã fãrã tine! Iar tu, ai rãmas aici, frumos şi mândru cum te-am ştiut întotdeauna.

Am trecut pe la tine şi ţi-am lãsat flori. Sã aibã sufletul tãu pe drum. Ti-am lãsat şi lacrimi, sã nu ducã lipsã de rouã, acolo. Erau lacrimile mele, ale lui Gicã, ale lui Lucian, ale lui Traian, ale lui George, ale lui Ilie, ale lui Costicã, şi ale lui Puşa a mea. Mã rugaserã toţi sã ţi le aduc eu. Sufletul tãu se va întâlni "acolo" cu nea Goricã al tãu, cu Gil, cu Niculae, cu Motanul, cu Tavi şi cu toţi ceilalţi ai noştri care, ca şi tine, s-au grãbit sã experimenteze "înãlţatul sufletului la cer".

Cam atâta, deocamdatã. Mai multe când ne-om întâlni. Cãci, vom veni şi noi.

Dumnezeu sã aibã grijã de tine!"