Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
11:51 21 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

83 de ani de la Greva din Atelierele CFR Grivița. Cum a ajuns Eforie Sud să poarte numele eroului protestului

ro

16 Feb, 2016 07:12 1334 Marime text
Greva de la Atelierele CFR Grivița a fost o formă extremă de protest a muncitorilor feroviari care a avut loc la Atelierele Grivița din București, la 16 februarie 1933, potrivit wikipedia.org.
 
Greva s-a datorat condițiilor din ce în ce mai precare de lucru ale ceferiștilor, în contextul Marii Depresiuni la nivel mondial, care a afectat România în mod semnificativ. Ea s-a transformat repede într-o revoltă și a dus la ciocniri între lucrătorii de cale ferată și jandarmi, precum și la moartea a 7 persoane, între care și Vasile Roaită, un tânăr lucrător a cărui imagine a fost folosită ulterior de către propaganda regimului comunist timpuriu.
 
Vasile Roaită
A doua zi, pe 16 februarie, forțele de ordine (Armata și Jandarmeria) au primit ordin să tragă. Pe la șase fără un sfert, au început sa tragă. În total, au murit șapte oameni (Vasile Roaită, Dumitru Popa, Gheorghe Popescu, Cristea Ionescu, Dumitru Tobiaș, Dumitru Mayer, Ion Dumitrescu, printre ei a fost și Vasile Roaită, ucenic în ultimul an la căldărărie (cazangerie). El nu avea nici o legătură cu greva. Stătea lângă ușă când a intrat armata și a început să tragă. A fost rănit din întâmplare și a murit la spital, a doua sau a treia zi. Ulterior, propaganda comunistă l-a transformat pe Vasile Roaită în erou al clasei muncitoare.
 
Construirea mitului „Vasile Roaită”
După 1948, Vasile Roaită a fost făcut UTC-ist post-mortem și i s-a atribuit tragerea sirenei – care se acționa numai pentru a anunța pauza de prânz și terminarea schimbului. Apoi, a fost așezat în panteonul martirilor comuniști, alături de Donca Simo, Filimon Sârbu, Olga Bancic și Elena Pavel. S-a construit mitul că a fost ucis în timp ce trăgea sirena pentru a anunța intrarea poliției și armatei în uzinele „Grivița”. La Plenara CC al PMR din noiembrie-decembrie 1961, Gh. Gheorghiu-Dej însuși a criticat această „poveste cu Vasile Roaită”, descris de fostul lider ceferist drept „un muncitor ca oricare altul”.
 
Pentru consolidarea legendei, numele lui Vasile Roaită a fost dat unor localități și instituții: de exemplu Școala Generală Nr 184 Vasile Roaită din București, cartierul Vasile Roaită din Bacău[4], Liceul de Matematică Fizică „Vasile Roaită” din Râmnicu-Vâlcea, Spitalul „Vasile Roaită” (ulterior Spitalul „Grivița Roșie”, din 1990 Spitalul Clinic „Sf. Maria”) din București. Prin Hotărârea nr. 993 a Consiliului de Ministri din 2 septembrie 1950, pentru înființarea unor gospodării agricole colective, au fost înființate 182 de Gospodării Agricole Colective, din care 7 purtau numele de „Vasile Roaită” și anume, din comuna Toderița, județul Făgăraș, din comuna Răchiți, satul Stăuceni, județul Botoșani, din comuna Someș, satul Guruslău, județul Sălaj, din comuna Bivolari, satul Soloneț, județul Iași, din comuna Halmeu, județul Satu Mare, din comuna Bichiș, județul Severin și din comuna Amnaș, județul Sibiu.
 Astfel a apărut, prin redenumire, satul Vasile Roaită, în comuna Umbrărești, Galați sau comuna Vasile Roaită (fostă Domnița Maria), în sudul orașului Bacău.
Înainte de Al Doilea Război Mondial localitatea Eforie Sud s-a numit Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta, 1843-1916). În 1950, localitatea a primit numele „eroului” ceferist Vasile Roaită. Abia în 1962, în cadrul marii operațiuni de destalinizare la nivel simbolic, localitatea a primit numele Eforie Sud.
 
După 1962, numele de Vasile Roaită a dispărut aproape de pretutindeni. S-au schimbat atunci și nume de străzi, de spitale, cămine culturale, de școli, de întreprinderi, de cinematografe, deoarece Partidul, care acum avea alte priorități, își reconfecționa istoria.
sursa text si foto: wikipedia.org
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii