Intoarcerea spre stiinta si inginerie poate fi o cale cu mai putine necunoscute

Tinerii fug de ceea ce nu stiu

La o sumara analiza a primei sesiuni de admitere la facultate care in mare parte s-a incheiat, se pot face cateva aprecieri legate de optiunea tinerilor catre anumite specializari, reorientarea profesionala si unele lacune ale sistemului de invatamant preuniversitar. De la inceput se observa o importanta scadere pana la aproape o treime a numarului de candidati la admitere, in special la fizica-chimie, dar si la stiinte ale naturii si medicina.Un studiu facut asupra celor inscrisi la facultatile universitatilor constantene releva ca isi depun dosarele si participa la probele de examen candidati din municipiul Constanta in proportie de 60% pentru ca apoi, sa ramana inmatriculati doar 40%, ceilalti optand spre o alta facultate, de obicei dintr-un alt centru universitar. Aceasta migrare are in special cauze sociale.Spre ce se indreapta insa, acei candidati care nu prefera cercetarea, stiintele exacte? Nu s-ar mai spune ca sunt tot atat de interesati de drept si stiinte economice, ca in urma cu 15 ani, chiar la prima vedere piata muncii prezentandu-se saturata. Nu mai vor tinerii sa urmeze studii superioare? Cred ei ca pot rezista cu o pregatire medie si cu un post incert, mereu ducand grija zilei de maine? Sunt prea scumpe universitatile pentru buzunarele parintilor lor?Integrarea europeana presupune, intre primele obiecte majore ale schimbarii, si reforma invatamantului superior. Politicile oficiale europene pentru viitorii 15 ani, in viziunea strategiei Lisabona 2000, sunt clare si extrem de pretentioase, propunand o economie europeana unita, dinamica si capabila sa le concureze pe cele ale SUA si Japoniei. Pe de-o parte putem sa ne imaginam cum va arata piata fortei de munca peste cinci ani, la absolvirea unei promotii care a urmat studiile de licenta si apoi masteratul? La ce nivel de pregatire ajunge un astfel de absolvent trecut prin toate aceste trepte de invatamant?Pe de alta parte, spre ce se indreapta acest tanar roman european? Spre profesii de nisa sau spre o cariera in stiinta si tehnologie? In management industrial, telecomunicatii, in micro si nano electronica?Care este stadiul actual al cercetarii in Romania si perspectivele pentru urmatorii ani? Devine, in fine, cercetarea o prioritate? Ne incadram in Aria Europeana a cercetarii?Dar cercetarea nu poate fi decat in legatura intrinseca cu invatamantul si din aceasta axioma curg si alte intrebari de tipul: Care este stadiul actual al invatamantului superior in Romania si care sunt perspectivele pentru urmatorii ani? Devine invatamantul o prioritate? Ne incadram in Aria Europeana a Invatamantului superior?Asemenea intrebari se mai pot formula. Ne oprim insa provocator la cateva din acestea ca sa discutam cu doi reputati cercetatori din mediul academic constantean: prof. univ. dr. ing. Dan Mandalopol, decan al Facultatii de Fizica, Chimie si Tehnologia Petrolului, din cadrul Universitatii Ovidius, specialist in tehnologia prelucrarii petrolului, si conf. univ. dr. Mihai Girtu, prodecan al aceleiasi facultati, specialist in fizica materialelor hibride organice-anorganice.Cercetarea: Ai contracte, ai baniInainte de a intra in subiectul propriu-zis al dezbaterii noastre v-as propune sa vorbiti despre cativa absolventi ai facultatii dv. care prin cercetare stiintifica au facut cariera internationala si daca stiti care sunt veniturile pe care le obtin in prezent.Dan Mandolopol: Este greu sa numim la intamplare, dar cunosc ca in acest moment sunt plecati la studii de doctorat in fizica Cornel Oprea, la Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm, Suedia, in chimie, Carmen Guguta, la Universitatea din Delft, Olanda. Lucreaza in proiectare in domeniul petrolului: Nicolae Baboi la United Oil Product, Belgia, ca si Constantin Ionita, iar in rafinarii din strainatate Sorin Milescu, in Nigeria si Quatar, absolvent al facultatii din 1996 si castiga, dupa cat stim, circa 8.000 USD/luna, Ionut Radu, in Libia, absolvent, promotia 2002, cu 3000 USD/luna, Marian Iordache este in Coasta de Fildes, la 4000 USD/luna, iar Gabriel Ventel, absolvent de fizica in 2003, lucrand in defectoscopie in Angola si Egipt are circa 3000 USD/ luna. Nu vreau sa mai continui lista - ea este foarte lunga, importanta ramane aceasta optiune atractiva catre ingineria prelucrarii petrolului sau fizica aplicata in examinari nedistructive si energetica nucleara si catre cea electronica, dar si spre telecomunicatii, chimie si inginerie chimica, inginerie si management industrial.Sa intelegem ca acestea sunt domeniile de specializare pe care le ofera Facultatea de fizica, chimie si tehnologia petrolului din Universitatea Ovidius, un amestec destul de interesant de directii de cariera. Nu ne-am propus insa sa facem reclama acestei institutii de invatamant superior, admiterea s-a incheiat, iar facultatea va implini anul viitor trei decenii de existenta, are deci traditie si este bine cunoscuta in comunitatea locala. Vrem sa punctam, insa, din experienta pe care o aveti, care a ramas preferinta tinerilor la sfarsitul ciclului liceal. Se feresc acestia de stiintele exacte? De domeniul arid al cercetarii? Este adevarat ca in cercetare se castiga putin?Mihai Girtu: Cred ca ceea ce lipseste in acest moment tinerilor este buna cunoastere a ultimelor evolutii romanesti si europene in domeniul invatamantului si cercetarii. Bunaoara, fara a face politica vreunui partid sau guvern trebuie sa mentionez cresterea spectaculoasa de anul trecut si din acest an a fondurilor destinate cercetarii romanesti, procentul alocat din PIB crescand, daca nu ma insel de circa 3 ori! De altfel, Europa anului 2010 va trebui sa acorde 6% din PIB pentru invatamant si 3% din PIB pentru cercetare (din care 1% de la buget si restul de 2% de la agenti economici privati), ceea ce va reprezenta o suma colosala. Din pacate, informatia ca apar schimbari radicale in cercetarea romaneasca nu ajunge la tineri. Acestia nu au de unde sa stie ca in prezent colectivele puternice de cercetare primesc o finantare semnificativa, care le permite sa cumpere aparatura performanta, sa se documenteze, sa participe la conferinte si chiar sa angajeze pe salarii care sa se apropie de decenta si normalitate. Daca cercetatorii fara contracte se plang, si sunt puternic mediatizati, ca situatia din cercetare este dezastruoasa, intre cei de succes exista destui care fac mari eforturi sa gaseasca tineri valorosi pe care sa-i angajeze.Referindu-ma, insa, concret, la momentul de fata si la facultatea noastra pot sa enunt din Programul de Cercetare de Excelenta doar cateva contracte in derulare sustinute de cadre didactice si studenti si valoarea lor. Lectorul univ. dr. Octavian Robu a castigat anul trecut un contract pe trei ani in valoare de 15 miliarde lei vechi, pentru un proiect privind realizarea unor roboti subacvatici utilitari. O colega a noastra tanara, lector univ. dr. Rodica Vladoiu, are de gestionat in urmatorii trei ani aproape 15 miliarde lei, pentru dezvoltarea unor tehnologii avansate de obtinere a straturilor subtiri de carbon tip diamant din plasma. In cea mai mare parte aceste sume revin Universitatii Ovidius in special pentru aparatura de cercetare. Domnul decan, prof. univ. dr. ing. Dan Mandalopol, conduce echipa locala dintr-un consortiu mai larg ce se ocupa de obtinerea, studiul si testarea biocombustibililor, o finantare de circa 3 miliarde lei pentru facultatea noastra. In plus are multe contracte cu unitati economice in profil. Nu mai vorbesc de dl. rector, prof univ dr. Victor Ciupina, care are o sumedenie de contracte pentru studiul prin microscopie electronica a materialelor avansate nanostructurate si a bioprobelor.Dan Mandalopol: Acestea sunt doar cateva contracte in derulare la care se adauga si cele marcate CNCSIS si din ele voi enumera pe cel condus de conf. univ. dr. Mihai Girtu, in domeniul celulelor solare de ultima generatie, sau pe al lectorului univ. dr. Simona Dobrinas, in chimie analitica. Vreau sa subliniez astfel ca sunt bani din cercetare, chiar sume spectaculoase, trebuie doar sa stii sa faci proiecte, sa stii sa pastrezi contractele si sa le derulezi la standardele impuse si in timpii prevazuti.As adauga faptul ca din aceasta insistenta s-au obtinut cateva valoroase brevete de inventii, dar si premii internationale, bunaoara la Bruxelles au fost recunoscute creatiile stiintifice ale profesorilor Dan Mandalopol si Traian Petculescu.2011 bate la usa. Cine o va deschide?Va propun sa revenim asupra problemei informarii insuficiente a tinerilor in contextul in care ne aflam chiar in era informatiei.Mihai Girtu: Am fost, impreuna cu alti colegi, in vizite la licee din diferite localitati si am constatat ca in general tinerii nu privesc realitatea in perspectiva anului 2011, cand ei vor ajunge sa finalizeze studiile de licenta si masterat. Ei sunt marcati in acest moment doar de perceptiile lor, ale rudelor si prietenilor relativ la situatia anului 2006. De exemplu, sunteti de acord ca noi toti ne bucuram de confortul si facilitatile oferite de telefoanele mobile, de calculatoarele performante, de conexiunile la Internet prin fibra optica, de filmele vizionate pe DVD cu sonorizare si efecte speciale, de automobilele cu motoare puternice, dar cu poluare scazuta, cu confort si siguranta sporite, de materialele de constructii avansate, de aparatura medicala pentru investigatii sau tratament de ultima ora si exemplele ar putea continua? Ei bine, nu vi se pare paradoxal ca, desi ne dorim toate acestea si ne este greu sa renuntam la ele, nu recunoastem ca nu pot fi pastrate si dezvoltate decat prin cercetare stiintifica si tehnologica? Daca toti tinerii s-ar indrepta catre stiinte economice, catre drept si administratie publica, cine va face descoperirile stiintifice si inovatiile in viitor?Dan Mandalopol: Cred ca raspunsul este simplu. Desi nu trebuie sa ne intoarcem la politica anterioara lui 1989, cand se constata un exces de ingineri si un deficit de economisti si juristi, este momentul sa gasim un echilibru si sper ca mecanismele libere ale economiei de piata sa il restabileasca cat mai curand. Mie imi este clar ca tinerii care vor intra acum pe bancile facultatilor, parintii acestora sau cei care ii consiliaza trebuie sa priveasca din perspectiva Romaniei anului 2011 si nu a celei prezente. Dupa cinci ani petrecuti in cadrul Uniunii Europene, timp in care reglementarile ferme impuse de aceasta vor fi facut ordine in multe domenii, iar, pe de alta parte, fondurile injectate vor fi permis investitii semnificative, este probabil ca Romania sa arate foarte diferit si, din multe puncte de vedere, mai bine. Pe de alta parte, privind la experienta celorlalte state noi membre ale UE, putem sa ne imaginam si ca o parte din forta de munca bine pregatita va migra catre state cu standard de viata mai ridicat, lasand in urma un deficit care nu va fi umplut decat cu salarii mai bune. Constatand ca si in statele dezvoltate se observa un recul al interesului in stiinta si tehnologie anticipez o mare oportunitate pentru cei care vor alege o astfel de cariera. Daca acum, in 2006, se constata o mare nevoie de ingineri si cercetatori tineri va imaginati ce va fi in 2011 sau mai tarziu?Traditia universitara, intre mit sau realitateCum explicati faptul ca o buna parte dintre tineri se indreapta catre alte centre universitare, iar dintre cei care raman acasa, intr-un procent semnificativ aleg universitati private?Dan Mandalopol: Universitatile private au cheltuieli mai mici fiindca nu necesita o infrastructura foarte solida si pot mentine taxe scolare mai scazute. Pretul scolarizarii poate fi un argument important pentru multi candidati. In ceea ce ma priveste, reprezint o institutie publica si, inevitabil, sunt partizan. Daca incercam totusi sa fim obiectivi, alegand criterii de comparatie care sa tina seama de calitatea procesului de invatamant si a activitatii de cercetare stiintifica si tehnologica, constatam ca o buna parte dintre universitatile private nu pot sa se laude cu lucrari publicate in reviste de prestigiu, nu au contracte de cercetare, nu au carti si monografii publicate de edituri straine de renume etc. Si nu eu spun asta, ci statistici ale ministerului sau ale unor organizatii civile independente, ce pot fi liber consultate pe Internet. Pe de alta parte, lasand cercetarea, ca un criteriu de a analiza calitatea corpului profesoral, si revenind la procesul didactic, sunt curios sa stiu cate programe de masterat sau de doctorat au aceste universitati? Cum se monitorizeaza si se mentine calitatea procesului didactic?Argumentele aduse in discutie sunt valabile nu numai in legatura cu universitatile private, dar si cu cele de stat. Unele dintre ele, cu traditie, sunt clasate mai bine decat Universitatea Ovidius in ceea ce priveste lucrarile stiintifice cotate international, spre exemplu, altele din contra.Dan Mandalopol: Este adevarat, universitatea noastra se afla pe un loc onorant in ierarhia Ad-Astra si in cea CNCSIS, inaintea multor alte universitati de stat cu o indelungata activitate. Iar daca privim strict la domeniul facultatii noastre, nu voi ascunde ca cea mai mare pondere in realizarile in cercetare ale universitatii o au colectivele de fizicieni, chimisti si ingineri chimisti.Mihai Girtu: Cred ca un atu al universitatilor mai tinere, fie ele de stat sau private il constituie dinamismul. Flexibilitatea noastra in a accepta schimbarea ne face mai adaptabili la noile realitati. In ceea ce ne priveste, incercam sa raspundem solicitarilor de pe piata fortei de munca si, in acest sens, primul pas il constituie discutia cu potentialii angajatori. Avem deja relatii stranse in domeniul industriei petrolului si am demarat parteneriate cu angajatori in domeniul electronicii si al tehnicilor de analize fizice nedistructive, iar pentru viitorul apropiat ne propunem sa intarim legaturile cu colegii activi in energetica nucleara. Pasul urmator il constituie schimbarea planurilor de invatamant pentru a raspunde nevoilor angajatorilor si exemple in acest sens sunt introducerea unor cursuri de reactori, de automatizari, metrologie si calitate, aparatura medicala etc., la specializarea fizica tehnologica. Mai departe, ne propunem sa extindem experienta pozitiva acumulata in ceea ce priveste practica la specializarile de petrol si chimie si la celelalte specializari, astfel incat absolventii nostri sa fie cat mai bine ancorati in realitatile locale si regionale, iar angajatorii sa fie multumiti de ei. Mai avem mult de lucru, mai avem multe de schimbat, insa simplul fapt ca acceptam necesitatea reformarii facultatii si o promovam cu convingere ne da un atu fata de institutiile anchilozate. Depinde de noi sa il fructificam pana la capat.Dezbaterea noastra se incheie aici. Pentru gasirea unor raspunsuri concise la intrebarile, multe si nelinistitoare, formulate in preambulul aceste randuri va trebui sa continuam demersul nostru jurnalistic. Stiu tinerii de astazi incotro se indrepta? Stiu ei ce vor? Sunt ei pregatiti sa infrunte marea provocare a unei Europe a competentelor in toate domeniile? Dar mai ales in stiinta si tehnologie? De ce s-ar teme?