Viaţa şi minunile sfinţilor Rafael, Nicolae şi Irina “Calea lui Hristos este cu multe necazuri şi suferinţe. Iubiţi şi iertaţi mereu!”

"Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, populaţia de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile greceşti. Mulţi creştini, speriaţi de persecuţiile turcilor, s-au re­fugiat în insula Lesvos. Şapte familii de refugiaţi s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparţinuse unui turc bogat, dar fusese părăsită, fiind consi­derată „bântuită de fantome". Casa avea deasupra uşilor şi ferestrelor bucăţi de mar­mură, frumos sculptate, care aparţinuseră unei biserici.

O făgăduinţă uitată

Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, populaţia de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile greceşti. Mulţi creştini, speriaţi de persecuţiile turcilor, s-au refugiat în insula Lesvos. Şapte familii de refugiaţi s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparţinuse unui turc bogat, dar fusese părăsită, fiind considerată „bântuită de fantome". Casa avea deasupra uşilor şi ferestrelor bucăţi de marmură, frumos sculptate, care aparţinuseră unei biserici. Noii locatari ai imobilului vedeau în preajma sărbătorilor un preot înalt, cu o privire blândă, cădind şi binecuvântând. Dar preotul cel cu privirea plină de bunătate nu apărea numai în această casă, ci, deseori, se înfăţişa pe colina Karyes unde se mai păs­trau încă zidurile de la o biserică pustnicească închinată Maicii Domnului. Locuitorii din Karyes au văzut de multe ori această bisericuţă inundată de o lumină cerească şi au auzit cântări de o frumuseţe nepământeană. Cu toate că se afla pe moşia unui turc, în această bisericuţă se săvârşea Sfânta Liturghie o singură dată pe an: în ziua de marţi din Săptămâna Luminată. Nimeni nu ştia de ce se săvârşea Sfânta Liturghie în acea zi, dar se păstra această tradiţie sfântă. În 1923, în urma tratatului de la Lau­sanne, s-a făcut schimb de populaţie între Grecia şi Turcia. Colina Karyes care aparţinuse unor turci urma să fie dată în proprietatea refugiaţilor greci. Pentru acest pământ, o grecoaică foarte credincioasă s-a rugat Maicii Domnului şi a făgăduit că, dacă va primi acest pământ binecuvântat, va rezidi biserica Maicii Domnului. Rugăciunea ei a fost ascultată şi întreaga colină Karyes a intrat în posesia familiei Marangos. Anii s-au scurs, Constantin Marangos a trecut la cele veşnice, dar făgăduinţa de a rezidi biserica a fost dată uitării.

În 1959, Constantin Marangos s-a arătat în vis urmaşilor lui şi i-a rugat cu insistenţă să construiască biserica. În iulie 1959 s-a început construcţia bisericii, pe temelia celei vechi.

 http://www.razbointrucuvant.ro/2012/04/19/sfintii-mucenici-rafael-nicolae-si-irina/