Scrisori ale Sfântului Ignatie Briancianinov despre necazuri, lepădare de sine, dragoste şi îndreptăţire

Cel osândit de conştiinţa sa nu-si poate osândi aproapele. Legea lui Hristos cere răstignire. Despre smerenie si despre incredintarea in voia lui Dumnezeu.

De ce spuneţi ca nu sunteţi vrednic de bunăvoinţa şi nici măcar de ingăduinţa mea? Eu nu sunt altceva decât un păcătos netrebnic, ce are foarte mare nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, fără de care sunt negreşit sortit iadului. Dumnezeul meu imi spune: cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi (Mt. 7, 2). Având nevoie de milostivirea Dumnezeului meu, având nevoie de ea în deplină măsură, am pentru aproapele meu numai milostivire. Luând aminte la propria conştiinţă atunci când ea cântăreşte şi preţuieşte vrednicia mea, doresc ca ea să mă pună mai prejos decât toţi călcătorii de lege. Osândit fiind de conştiinţa mea, nu pot să-mi judec aproapele şi cu atât mai puţin să osândesc pe cineva. Bine este să fii la picioarele aproapelui prin felul tău de a gândi: atunci devine accesibilă Evanghelia lui Hristos!

Iată cum sunt simţămintele mele faţă de dumneavoastră! Scrisoarea dumneavoastră m-a mişcat, şi aceasta este pricina pentru care vin la dumneavoastră, in ţinuturi străine, prin acest răspuns, şi poate că am ajuns deja. Sunteţi necăjit fiindcă sunteţi in luptă, sunteţi în luptă, fiindcă legea lui Hristos e duhovnicească, cere răstignire. Veţi afla mângâiere în aceea că omenirea nu s-a putut apropia niciodată de răstignire fără luptă. Dovada este insuşi Dumnezeu-Omul. El S-a rugat in gradina Ghetsimani ca să treaca de la El paharul, şi sudoarea Lui cădea pe pământ ca picăturile de sânge (v. Mt. 26, 39; Lc, 22, 44). Dacă vedeţi că neputinţa vă biruie, să ştiţi că Domnul este puternic să dea tărie poporului Său, după cum spune Sfântul David (v. Ps. 28, 11). Ai lui Dumnezeu sunt şi primesc de la El tărie cei ce Îi rămân credincioşi cu voia atunci când neputinţa lor ii face să incalce această credincioşie cu fapta. Aduceţi-vă aminte că Hristos a venit să îi cheme la pocăinţă nu pe drepţi, ci pe păcătoşi. Recunoaşteţi că faceţi parte din rândurile acestora, cădeţi cu smerenie la picioarele lui Hristos, incredinţându-vă voii Lui, incredintându-vă voii Lui prezentul şi viitorul, iar El va revărsa pace şi linişte in sufletul dumneavoastră, lucru prin care va arăta că este aproape, Pronia Lui veghează asupra dumneavoastră. Un oarecare Sfânt Părinte a zis:

„Fericit omul care a cunoscut neputinţa sa, pentru că dreptul care nu a cunoscut neputinţa sa este pe o cale foarte primejdioasă!"

Altul spune:

„Dacă Hristos a venit nu pentru drepţi, mă lepăd de dreptatea mea ca de un păcat care mă desparte de Hristos şi găsesc dreptatea mea - dreptate cerească, ce imi dă mijlocul de a mă apropia de Hristos şi de a fi cu El in recunoaşterea păcătoşeniei mele."

 http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/18/dreptatea-crucii-legea-lui-hristos-cere-rastignire-scrisori-ale-sf-ignatie-briancianinov-despre-necazuri-lepadare-de-sine-dragoste-si-indreptatire/