Interlopul cu faţă de copil

F. ne era client vechi, îi proiectam case, făcea fundaţiile şi le vindea cu tot cu proiect. Nu avea vreo sursă de venit cunoscută, dar avea Mercedes şi îşi petrecea dimineţile la sala de forţă şi după-amiezile la sala de jocuri. El îşi zicea investitor imobiliar, eu preferam varianta mai scurtă - interlop. Îl aşteptam într-o zi ca să reglăm atât de prozaica problemă a banilor (da, mă. Într-adevăr, meseria asta înseamnă visare, proiecţie în viitor, schimbarea lumii. Dumnezeu ne-a dat, totuşi, facturi de plătit, ca să nu începem să ne comparăm cu El). Nu a venit în ziua programată, ci în următoarea şi nu singur, ci însoţit de un tovarăş al lui.

Continuarea pe http://www.dailycotcodac.ro/2012/03/interlopul-cu-fata-de-copil/