Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
23:24 21 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

CARTEA ZILEI Constantin Beldie, „Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950) și alte pagini memorialistice”

ro

16 Dec, 2014 00:53 2064 Marime text
Cartea propusă spre lectură astăzi este o poveste despre București și la belle époque, un caleidoscop, o suprapunere intersantă de clișee și imagini, care creează o impresie aproximativă a vremurilor trăite de autor. Prezenta ediție propune principiul eficienței lecturii din moment ce editorul a abreviat textul în interesul cititorului de astăzi, mai grăbit decât cel din alte vremuri. Astfel, memoriile consemnate de C. Beldie reprezintă, în genere, un volum din care editorii au extras pasajele considerate neatractive, provocând unele deformări față de ediția publicată în 2000.

Memoriile scrise de Beldie au fost depuse pentru publicare în 1954, la editura Minerva, însă vor fi publicate abia în 2000 - volumul întâi și în 2005 - volumul al doilea. Rezultă după acest periplu o imagine corectă, în care tributul de oportunism al autorului este oarecum ascuns. În ediția inițială (2000, p. 45) sunt criticate acele clase superpuse de posedanți sau clasele de juisori lipsiți de orice legături organice cu forțele vii ale nației noastre, precum țărănimea și muncitorimea producătoare autentice. Prezenta ediție păstrează o trimitere ambiguă la rolul civilizator al lui Lenin (p. 80), dar și informații tendențioase despre declinul Brătienilor, care nu tolerau oamenii de caracter în preajma lor (p. 114).
Autorul Constantin (Costică) Beldie s-a născut la București, pe 8 septembrie 1887, într-o familie înstărită. Dată fiind situația materială solidă a familiei, Constantin primește o educație modernă conform cu ideile epocii, frecventând Kindergarten, unde primește lecții de germană, franceză și engleză. Beldie frecventează și o școală de dans chiar! Se înscrie la "Sfântul Sava", pentru a urma liceul pe care îl termină ceva mai târziu, în 1913, fiind nevoit să munească datorită sărăcirii familiei. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde finalizează studiile abia în 1920, din cauza izbucnirii războiului.

 Concomitent cu studiile liceale și universitare, Beldie lucrează fie ca învățător, fie la corul Mitropoliei, fie ca funcționar la un cabinet medical. Din 1908 și până în 1916, devine secretarul de redacție al Noii Reviste Române, conduse de Constantin Rădulescu-Motru, mentorul autorului. Între 1918 şi 1928, este secretar de redacție al revistei Ideea Europeană, condusă tot de C. Rădulescu-Motru, unde va colabora cu Dan Barbilian, Emanoil Bucuța, Ion Vianu, Nae Ionescu, Felix Aderca, Emil Isac, Corina Irineu. În același timp cu munca de redacție, organizează conferințele Ideii Europene, foarte apreciate în epocă. Autorul este descris de contemporani ca fiind un anti-intelectualist, mare amator de plăceri lumești, cel care introduce noua modă bărbătească în Regat.
Textul propus de C. Beldie este un mozaic literar pentru că are în compoziție mai multe alte texte, cumulând largi citate (poeme sau notații întregi) din scrierile colaboratorilor de la Noua Revistă Română, amintiți mai sus. Personalitatea flamboaiantă a lui C. Beldie, secretar general de redacție la revistele lui Motru, descrie un București unic, al realităților contemporane autorului, oferite din plin, stilul său aglomerând pagini întregi cu enumerări despre tipuri de mâncare (ciorbele sunt redate pe jumătate de pagină) și despre diferite genuri de amor. Dincolo de elogiul pentru o tinerețe pierdută, personalitatea lui Beldie are serioase vicii contemporane, cauzate de concurența pe care o resimte acut în raport cu mai mulți intelectuali, precum D. Gusti, răsuflatul sociolog (p. 165). Amintim și adversitatea față de poetul Lucian Blaga (poet făcut, iar nu născut, p. 159), din cauza calamburului cu numele șefului, Rădulescu-Motru (Mortu).

C. Beldie are un stil aparte, descrierile lui sunt acide și plastice. Din vremea războiului, de pildă, amintește cum sentințele Curții Marțiale erau prezidate de o matahală obeză și sinistră, King Kong (p. 104). Numeroase sunt și inserțiile despre vanitate și versalitate, prin analiza unor traiectorii: pictorul Jean Steriadi este caracterizat ca mândru colaborator al nemților în timpul ocupației germane București, ajuns în anii 50 academician al Republicii Populare Române.
Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950) este volumul în care portretele unor scriitori sunt falsificate, prin eliminarea descrierilor negative. Este cazul monografiei Goethe, pe care Felix Aderca o realizează în obsedantul deceniu. E un prilej de amuzament pentru memorialist, care scrie: Aderca transpiră de-a lungul unei monografii monumentale în care descoperă pe Goethe democrat progresist.  Caracterul sufletesc fascinant tocmai prin atenția pe care o acordă dimensiunii materiale, adesea organice, Beldie nu îl iartă nici pe Tudor Arghezi, descris prin vanitățile lui. Beldie îl identifică ca fiind aristocrat al sensibilității contemporane și descoperitor al unui nou verb românesc, ajunse un om cu desăvârșire uzat, epuizat la cei numai șaptezeci de ani ai lui și asta fiindcă de ani de zile se frământa cu o gospodărie care îi frământa viața, păzindu-și nopțile via și pomii, cărând bălegarul cu roaba, spălând vasele și tacâmurile coanei Paraschiva, obosită și ea, frântă, îmbătrânită pe urma grelei dichiseli de dimineață și până-n noapte, a unui complex vast și inutil, de ziduri și de paiante, de țărână întinsă pe șaptesprezece mii de metri pătrați, cu găinațuri cu tot, de vegetație rodind îndoielnic sau de-a dreptul sălbăticită (p. 268).

   Există descrieri despre Cora Irineu, scriitoarea care s-ar fi sinucis (la doar 36 de ani) din cauza iubirii pentru Beldie; autorul resimte regrete, pe care le trece în pagină cum poate, comentând scrisorile și notațiile intime ale scriitoarei, ediția de față omițând această voce a Corei Irineu. Romanul spectaculos de dragoste este amputat. Și alte notații despre Emanoil Bucuța lipsesc. Erau paginile ce îi prijeluiau lui Beldie digresiuni despre amorul carnal al șchiopilor, cu trimiteri spre Montaigne; Capitolul despre Bucuța este unul destinat definirii dragostei, de la aluzii de mahala, în argou, la rafinamente intelectuale; croșetând, textul devine adesea ilizibil. De pildă, la pagina 169, este descris momentul în care mai mulți colaboratori ai Ideii europene aranjează o stratagemă prin care Beldie să evadeze împreună cu Cora Irineu, drept pentru care îi trimit un răvaș disimulant: Ne pare rău că de atâta vreme rea se poate zice că nici n-ați văzut Clujul și ne temem că din pricina igrasiei ați petrecut mai mult în pat. Eludarea unor pasaje nu contribuie la realizarea unei imagini verdice, deși aceasta poate fi reconstituită. Este o imagine mișcată, ce va capta, fără îndoială, un cititor superficial, așa cum își dorește această ediție. Nu mai amintim faptul că titlul anunță și alte pagini memorialistice, care nu prea există în volumul de față.

 Cu aceste deficiențe, paginile volumului merită citite, deoarece sunt scrise cu o vervă deosebită și evocă o societate bucureșteană de un pitoresc desăvârșit, cu detalii savuroase greu de găsit în alt volum de memorii. Ajunge doar să amintim localurile și meniurile lor, bordelurile și cocotele din București precum și jocurile practicate de copiii mahalalelor de odinoară. Ediția din 2014 a memoriilor lui C. Beldie a fost editată și îngrijită pentru a fi aceesibilă și tentantă pentru cititorul contemporan. Lectură plăcută !
 
Titlu: „Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950) și alte pagini memorialistice”
Autor: Constantin Beldie
Editura: Humanitas, București
Anul apariţiei: 2014
 
sursa foto: cartepedia.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii